ICCJ. Decizia nr. 234/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 234/2011
Dosar nr. 931/59/2010
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 393 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul P.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R), prin care a solicitat în condiţiile art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinului nr. 2003 din 12 august 2010 şi a Ordinului nr. 2025 din 20 august 2010 emise de pârât şi totodată, suspendarea desfăşurării examenului pentru ocuparea posturilor din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş, rămase după reorganizare, precum şi anularea tuturor actelor administrative ce vor fi emise în vederea transpunerii în planul realităţii obiective a examenului pentru ocuparea funcţiilor prevăzute în anexa ordinelor amintite.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că cererea de suspendare a executării celor două acte administrative este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 Legea nr. 554/2004.
Referitor la prima condiţie, a existenţei unui caz bine justificat, s-a reţinut faptul că, reclamantul a formulat critici privind nelegalitatea celor două acte administrative, ce nu pot fi circumscrise noţiunii de caz bine justificat.
Raportat la cea de-a doua condiţie, s-a constatat că nu se mai poate pune problema iminenţei vreunui prejudiciu, în condiţiile în care, examenul organizat de pârât în baza ordinelor contestate a avut loc în perioada 25-27 august 2010.
În plus, reclamantul a invocat doar o probabilitate a producerii acestui prejudiciu, situaţie ce nu se încadrează în condiţia legal analizată.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind fără relevanţă juridică invocarea dispoziţiilor din Constituţie sau C.E.D.O, pentru că cererea de suspendare a executării unui act administrativ este reglementată exclusiv de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen motivat, reclamantul pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se arată că hotărârea contestată prin care s-a respins cererea de suspendare nu este motivată în fapt şi în drept, în raport de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a arătat că instanţa de fond nu a analizat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 apreciind că nu există un prejudiciu, în condiţiile în care recurentul a fost lipsit de locul de muncă.
Se solicită judecarea în lipsă şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
La dosar, intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind motivată în fapt şi în drept, în raport de dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, putând fi exercitat controlul de legalitate de către instanţa de control judiciar.
În cauză nu se poate reţine existenţa unei motivări contradictorii în condiţiile în care consideraţiile în fapt şi în drept justifică soluţia de respingere a cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Pe fond soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat în mod corect că cererea de suspendare care priveau ordinul de organizare a concursului stabilit ca urmare a reorganizării autorităţii pârâte nu îndeplineşte condiţiile cumulativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Nu se poate reţine de către instanţa de recurs aprecierea recurentului în sensul că cererea de suspendare a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiei privind existenţa unei pagube iminente.
Instanţa de fond a analizat îndeplinirea ambelor condiţii astfel cum sunt definite prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 şi a concluzionat în mod corect că aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
În cauză nu există motive vădite de nelegalitate care să infirme prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate, iar în raport de obiect nu se poate reţine existenţa unei pagube iminente, grave de natură a fi înlăturată pe calea suspendării.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.S. împotriva sentinţei nr. 393 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 2337/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2347/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
