ICCJ. Decizia nr. 2383/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2383/2011
Dosar nr.10109/2/2010
Şedinţa publică din 28 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 4648 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului K.C.J., a admis cererea de suspendare a executării HG nr. 760 din 21 iulie 2010 formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării hotărârii de Guvern menţionate până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului K.C.J.
Curtea de Apel Bucureşti, analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată de Guvernul României, a reţinut în esenţă următoarele.
Prin acţiunea de faţă se solicită suspendarea executării HG nr. 760 din 21 iulie 2010 de către reclamantul K.C.J., reţinându-se de către instanţa de fond că la data de 23 septembrie 2010 între acesta şi SC B.A. SRL s-a încheiat un contract de cesiune de drepturi litigioase de creanţă înregistrat la 23 septembrie 2010, având ca obiect transmiterea către acesta a creanţei în valoare de 5.650.000 RON şi a accesoriilor aferente, pe care cedentul o avea împotriva debitoarei SC F.I.S.E.E.S. SA.
S-a reţinut din conţinutul contractului că serviciile prestate de SC B.A. SRL au constat în efectuarea de lucrări specifice privind întreţinerea şi mentenanţa liniilor electrice ale distribuitorului de energie electrică SC F.I.S.E.E.S. SA.
Cum acesta din urmă nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, s-a produs un prejudiciu important societăţii care a încheiat contractul de cesiune drepturi litigioase cu reclamantul.
S-a mai reţinut că SC F.I.S.E.E.S. SA s-a înfiinţat prin HG nr. 74/2005, ca urmare a reorganizării SC E. SA, ori prin hotărârea de Guvern aceasta a fost reorganizată, fiind înfiinţate 5 societăţi comerciale noi: S.E.B. SA, S.E.D. SA, S.E.M. SA, S.E.O. SA, S.E.M. SA.
A apreciat Curtea că reclamantul are calitatea de creditor al societăţii divizată, prin hotărârea de Guvern, astfel că este evident că acesta şi-a dovedit calitatea procesuală activă în speţă.
Pe fondul cererii de suspendare, Curtea a reţinut următoarele:
În speţă, reclamantul a făcut dovada că prin contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu SC B.A. SRL s-a transmis şi creanţa pe care cedentul o avea împotriva debitoarei SC E.S. SA, a cărei divizare s-a realizat prin hotărârea de Guvern a cărei suspendare se solicită.
Prin urmare, reclamantul a făcut dovada cazului bine justificat, deducându-se şi paguba iminentă pe care acesta a suferit-o ca urmare a divizării societăţii debitoare în 5 societăţi comerciale nou înfiinţate.
Totodată, din Nota de fundamentare a hotărârii de Guvern s-a reţinut că societăţile nou înfiinţate se subrogă în raporturi juridice cu terţii, ori reclamantul, în calitate de creditor, este pus în imposibilitatea de a-şi putea proteja drepturile pe care le are ca urmare a contractului încheiat.
Cum prin hotărârea de Guvern atacată a fost desfiinţată SC E.S. SA, de la care reclamantul are de recuperat sume importante de bani, aşa cum rezultă din contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat la 23 septembrie 2010, s-a apreciat că este îndeplinită şi condiţia existenţei unei pagube iminente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Guvernul României, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a precizat în recurs că soluţia instanţei de fond privind soluţionarea excepţiei referitoare la calitatea procesuală activă a intimatului-reclamant este neîntemeiată, acesta nedovedind această calitate, adică faptul că este într-adevăr titularul dreptului care rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.
Referitor la fondul cauzei şi pe acest aspect este criticată soluţia Curţii de Apel Bucureşti, întrucât condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
Prin urmare, rezultă fără posibilitate de tăgadă că pentru a se admite suspendarea executării actului administrativ, este imperios necesar să fie îndeplinite cele două condiţii, cazul bine justificat şi respectiv paguba iminentă.
Pentru a exista caz bine justificat trebuie fără dubiu să existe o puternică îndoială asupra legalităţii actului administrativ în litigiu, respectiv HG nr. 760/2010.
În speţă, din actele depuse şi motivarea primei instanţe nu rezultă acest fapt, HG nr. 760/2010 fiind emisă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Din cuprinsul acestui act rezultă că prin HG nr. 760/2010 Guvernul decide aprobarea reorganizării societăţii respective, precizând anumite condiţii în care operaţiunile se vor desfăşura.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, rezultă din actele anexate că intimatul nu a dovedit cu probe pertinente existenţa unui prejudiciu suferit ca urmare a executării actului administrativ.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu au fost întrunite, motiv pentru care va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod corect prima instanţă a respins-o, întrucât contractul de cesiune de drepturi litigioase în care este parte reclamantul îi conferă acestuia calitatea procesuală activă în raport de HGnr. 760/2010 şi de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul formulat de Guvernul României.
Va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul K.C.J., ca neîntemeiată.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 4648 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul K.C.J., ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2136/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2385/2011. Contencios → |
|---|
