ICCJ. Decizia nr. 239/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 239/2011
Dosar nr. 1320/33/2010
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. 1. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 196 din 19 octombrie 2010 a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul K.T. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, pe cale de consecinţă, a obligat conducătorul autorităţii pârâte ( preşedintele C.C.S.D.) la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu 28 iunie 2010 şi până la executarea sentinţei nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. 1647/33/2009.
Prin aceiaşi sentinţă a respins cererea reclamantului de obligare la despăgubiri.
2. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că prin sentinţa nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 1647/33/2009, irevocabilă la data de 28 mai 2010, a fost admisă, în parte, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K.T. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie, reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 1754 Cluj-Napoca cu nr. top 10000, precum şi la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Instanţa a constatat că pârâta este pusă de drept în întârziere pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. (7) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligaţie care, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 îi revenea începând cu data de 28 iunie 2010, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj.
În acest sens, a reţinut că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a respectat obligaţia de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă evidenţiată mai sus, aspect ce denotă, fără îndoială, culpa acesteia şi, în acelaşi timp, îndreptăţeste reclamantul să solicite, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obligarea conducătorului autorităţii publice pârâte, presedintele C.C.S.D., în conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând din data de 28 iunie 2010 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă la data de 28 mai 2010.
Referitor însă la plata despăgubirilor, instanţa a apreciat că în lipsa unor dovezi din partea reclamantului care să probeze existenţa şi întinderea prejudiciului, cererea privind obligarea pârâtei, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 de lei pe zi, în favoarea reclamantului, începând din data de 28 iunie 2010 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, este neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecate solicitate, instanţa a apreciat că nu pot fi acordate în condiţiile în care reclamantul nu a depus la dosar dovezi cu privire la costurile generate de prezentul litigiu.
Înscrisul reprezentând chitanţă - onorariu avocaţial este datat 09 octombrie 2008 şi nu poate fi reţinut ca fiind un cost al purtării prezentei cauze, înregistrate pe rolul instanţei la 05 august 2010.
3. Recursul exercitat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Preşedinte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Preşedinte, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a combătut hotărârea Curţii de apel sub următoarele aspecte:
1. Instanţa a aplicat conducătorului autorităţii pârâte, Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilo, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/ zi de întârziere, începând cu data de 20 iunie 2010 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, deşi acesta nu a fost citat şi nu a fost parte în cauză.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din acelaşi act normativ, sancţiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorităţii publice obligată prin hotărâre la una din prestaţiile expres prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
În acest sens, a precizat faptul că în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond trebuia să pună în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a conducătorului autorităţii pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în nume personal.
2. Nu se poate reţine în sarcina autorităţii pârâte un refuz nejustificat de a emite în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire, atâta timp cât dosarul de despăgubire al reclamantului a fost aprobat în şedinţa din data de 07 octombrie 2010 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin hotărârea judecătoarească.
În dezvoltarea motivului expus, recurenta a susţinut că nu se poate solicita sancţionarea autorităţii pârâte, în condiţiile în care, emiterea actului administrativ depinde de răspunsul şi demersul ce trebuie făcut de reclamant privind comunicarea sentinţei în copie conformă cu originalul.
Chiar şi în aceste condiţii, de culpă evidentă a reclamatului, autoritatea pârâtă a depus toate diligenţele pentru a pune în executare hotărârea judecătorească, iar în opinia acesteia, aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 trebuie raportată la circumstanţele particulare ale speţei.
3. Nu au fost analizate apărările referitoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei acordate reclamantului de instanţa care a pronuţat fondul cauzei.
Sub acest aspect, a susţinut faptul că a solicitat instanţei de fond să pună în vedere reclamatului să comunice hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. 1647/33/2009, în original, investite cu formulă executorie cu indicarea contului bancar unde aceste cheltuieli să fie achitate.
Printr-o precizare depusă ulterior la dosar, recurenta a menţionat faptul că reclamantul a comunicat în cursul lunii decembrie actele solicitate, fiind astfel declanşată procedura de plată a cheltuielilor de judecată.
Intimatul –reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Analizând cu prioritate criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că sunt fondate.
Prin sentinţa nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie, reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 1754 Cluj-Napoca cu nr. top 10000, precum şi la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Reclamantul a apreciat că instituţia pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligaţiei de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea conducătorului autorităţii publice pârâtei, preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie/ zi de întârziere, începând din data de 20 iunie 2010, până la executarea efectivă a sentinţei nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj.
În cauză, a avut calitatea de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Preşedinte.
Instanţa de fond a aplicat conducătorului autorităţii pârâte, preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 20 iunie 2010 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată:
“Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Alin. (2): În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Înalta Curte constată că instanţa de fond a dispus amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancţiunea conducătorului autorităţii pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-l nominaliza şi cita în cauză.
În aceste circumstanţe, persoana amendată nu a putut să-şi exercite dreptul la apărare, garantat în legislaţia naţională, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 161 din aceeaşi lege: “ Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept”.
Înalta Curte apreciază că se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă să pună în discuţia părţilor introducerea în cauză a conducătorului autorităţii obligate prin sentinţa nr. 564 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj.
În situaţia în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o priveşte în mod direct, este lipsită de dreptul de a se apăra şi de a-şi susţine interesele legate de litigiul respectiv.
Instanţa de fond trebuia, în raport de obiectul pricinii, să stabilească şi calitatea procesuală pasivă a părţilor şi să pună în discuţie completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a conducătorului autorităţii publice.
Soluţia decurge atât din prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, dar şi pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare în vederea garantării unui proces echitabil.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătoreşti se întind numai inter partes, respectiv între părţile în litigiu, ori în situaţia în care conducătorul autorităţii nu a avut calitatea de parte, sentinţa nu este opozabilă acestuia.
Neprocedând în modul enunţat mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5) C. proc. civ.
În rejudecare, se va pune în discuţie introducerea în cauză a conducătorului autorităţii pârâte, prin nominalizarea sa.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) – (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Preşedinte împotriva sentinţei nr. 196 din 13 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2381/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 24/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
