ICCJ. Decizia nr. 24/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 24/2011
Dosar nr. 609/33/2010
Şedinţa publică de la 6 ianuarie 2011
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 2579 din 4 ianuarie 2010, emisă de către pârâtă, şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a născut la 04 ianuarie 1944 în localitatea Scrind-Frăsinet, unde se refugiaseră părinţii săi de teama persecuţiilor din motive etnice, considerându-se, la rândul său, refugiat.
Prin sentinţa civilă nr. 199 din 5 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii nr. 2579 din 4 ianuarie 2010 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 04 ianuarie 1944 – 06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999, aprobată Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 decembrie 2009.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea reclamantului P.C. de stabilire a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în considerarea că reclamantul nu era născut la data persecuţiei părinţilor, deci nu avea domiciliu de unde să fie strămutat şi ca atare nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea 189/2000.
Prima instanţă a apreciat în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului de către părinţii reclamantului s-a datorat persecuţiilor etnice, şi devreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinţii, aceştia suportând consecinţele nefavorabile rezultate dintr-o atare situaţie, excluderea reclamantului de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât, din actele depuse în cauză rezultă faptul că reclamantul s-a născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate şi nu a suferit persecuţii pe motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a-l admite, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că în mod eronat prima instanţă a stabilit că reclamantul s-a născut în perioada în care părinţii săi erau refugiaţi în localitatea Scrind-Frăsinet, probele pe care şi-a întemeiat soluţia instanţa de fond nefiind concludente şi chiar contradictorii.
Astfel, deşi declaraţiile martorilor depuse la dosar arată că părinţii reclamantului s-au refugiat din localitatea Rogojel, judeţul Cluj, în localitatea Scrind-Frăsinet, în aprilie 1941, iar reclamantul s-ar fi născut în timpul refugiului, în anul 1944, întorcându-se apoi împreună cu familia sa în localitatea Rogojel în luna martie 1945, certificatul de naştere şi actul de identitate al reclamantului (filele 3 şi 4 din dosarul de fond) indică data şi locul naşterii acestuia ca fiind 04 ianuarie 1944, localitatea Rogojel, adică localitatea de origine a părinţilor săi.
În aceste condiţii, după examinarea ansamblului înscrisurilor depuse la dosarul cauzei şi compararea conţinutului acestora, Înalta Curte constată că nu se poate stabili cu certitudine faptul că reclamantul s-ar fi născut în refugiu sau că ar fi fost strămutat împreună cu părinţii săi, din localitatea Rogojel, judeţul Cluj, în localitatea Scrind-Frăsinet.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană beneficiară a drepturilor reglementate de Legea nr. 189/2000 şi constată că recursul pârâtei este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004, acesta va fi admis ca atare, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 199 din data de 5 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea reclamantului P.C., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 239/2011. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 2456/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
