ICCJ. Decizia nr. 2511/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2511/2011
Dosar nr. 309/46/2010
Şedinţa publică de la 4 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 201 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea Militară 02472K Bucureşti, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea introductivă formulată la data de 18 februarie 2010, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. nr. 02472 K Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi să-i confere Ordinul „Meritul Militar", clasa a II-a, la care este îndreptăţit, pentru 20 de ani de vechime în activitate şi rezultate meritorii.
Prima instanţă a constatat reclamantul a formulat primul memoriu la data de 07 aprilie 2008, la care i s-a comunicat răspunsul prin adresa nr. K-2137 din 07 octombrie 2008, emisă de UM 02472 Bucureşti, comunicare expediată reclamantului atât la data de 09 octombrie 2008, cât şi la data de 04 noiembrie 2008, dar corespondenţa a fost înapoiată de către Oficiul poştal, nefiind ridicată în termenele stabilite pentru păstrare.
Prin adresa nr. K-46 din 12 ianuarie 2009, U.M. 02472 K Bucureşti a comunicat din nou reclamantului că cererea sa nu poate fi soluţionată, întrucât cadrul normativ actual nu permite acest lucru, reclamantul primind un exemplar de pe adresă, la data de 12 ianuarie 2009, pe care a depus-o în copie la dosar, anexă la acţiune.
Judecătorul fondului a apreciat că faţă de data comunicării refuzului de soluţionare a cererii reclamantului, respectiv 12 ianuarie 2009 şi raportat la prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, acţiunea introdusă este tardivă, fiind depăşit atât termenul de prescripţie de 6 luni cât şi cel de decădere de 1 an.
In termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.G.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare adresa de răspuns nr. A 826 din 03 aprilie 2009 emisă de Direcţia Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în raport de care, opinează recurentul, cererea sa a fost depusă în termen legal.
În opinia recurentului, numai printr-o motivare referitoare la un alt act, în speţă, adresa nr. K 46 din 12 ianuarie 2009, anterior celui care era hotărâtor şi esenţial în corecta soluţionare a cauzei, s-a ajuns la concluzia eronată că cererea sa se află în afara termenului de un an prevăzut de lege.
Intimaţii - pârâţi nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.7 şi 9 C. proc. civ. şi că nici din perspectiva art. 3041 C. proc. civ. recursul nu este fondat.
La data de 18 februarie 2010, reclamantul a sesizat instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti, solicitând obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale - U.M. 02472 K Bucureşti să propună acordarea Ordinului Meritul Militar, cls. a II-a, pentru 20 de ani de activitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrative individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni de la: (...) b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În conformitate cu prevederile alin. (5) al aceluiaşi articol, termenul de 6 luni este un termen de prescripţie, iar cel de un an este un termen de decădere.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale mai sus prezentate, stabilind în mod corect, în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că cererea reclamantului este tardivă, fiind depăşit atât termenul de prescripţie de 6 luni cât şi cel de decădere de 1 an pentru introducerea unei acţiuni în recunoaşterea dreptului pretins.
Nu se poate reţine critica recurentului că instanţa trebuia să se raporteze la adresa de răspuns nr. A 826 din 03 aprilie 2009 emisă de Direcţia Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, care în opinia sa reprezintă de fapt răspunsul la plângerea prealabilă.
Din probele de la dosar rezultă că recurentul a formulat primul memoriu la data de 07 aprilie 2008 (f.25 dosar fond), la care i s-a comunicat răspunsul prin adresa nr. K-2137 din 07 octombrie 2008, emisă de UM 02472 Bucureşti, comunicare expediată atât la data de 09 octombrie 2008, cât şi la data de 04 noiembrie 2008, când, de fiecare dată corespondenţa a fost înapoiată instituţiei pârâte de către oficiul poştal pentru neridicarea în termenul de păstrare.
Prin adresa nr. K-46 din 12 ianuarie 2009 (f.3 dosar fond), U.M. 02472 Bucureşti a comunicat din nou recurentului că cererea sa nu poate fi soluţionată, întrucât cadrul normativ actual nu permite acest lucru, reclamantul semnând de primire la data de 12 ianuarie 2009, acest act fiind depus în copie la dosar, anexă la acţiune.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond s-a raportat în mod corect la adresa nr. K-2137 din 07 octombrie 2008, emisă de UM 02472 Bucureşti, ce reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă a recurentului şi a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), reţinând că în raport cu data comunicării răspunsului, 12 ianuarie 2009, acţiunea introdusă la data de 18 februarie 2010, este tardivă.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei nr. 201 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2505/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2521/2011. Contencios → |
|---|
