ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3153/2011

Dosar nr.1671/36/2010

Şedinţa publică din 31 mai 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 21 iulie 2010 Judecătoria Mangalia, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 august 1996, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, în favoarea SC B.T.T. SA, excepţie invocată, din oficiu, de către instanţă.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Constanţa a înregistrat cauza sub nr. 520/254/2006.

Pârâta SC B.T.T. SA, prin întâmpinare, a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Constanţa, susţinând că raportat la dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa competentă să judece în fond excepţia de nelegalitate este Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Constanţa, prin Sentinţa nr. 1509 din 25 noiembrie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii Comuna Costineşti prin Primar şi Consiliul Local Costineşti, pârâta SC B.T.T. SA, intervenienţii în interesul pârâtei, G.N. şi M.A.M.C. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - emitentul actului administrativ, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 56/CA din 15 februarie 2011, a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 august 1996, invocată din oficiu de Judecătoria Mangalia, în cauza privind pe reclamanţii Comuna Costineşti prin Primar şi Consiliul Local Costineşti în contradictoriu cu pârâţii SC B.T.T. SA, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi intervenienţii G.N. şi M.A.M.C., ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

În privinţa inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, prima instanţă a reţinut, din interpretarea dispoziţiilor art. 4(1) din Legea nr. 554/2004 şi art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată oricând, indiferent de data emiterii acestuia, astfel că reclamanta, în virtutea dispoziţiilor legale sus-menţionate, avea la dispoziţie calea invocării excepţiei de nelegalitate a actului, chiar dacă acesta a fost emis anterior Legii nr. 554/2004.

Pe fondul excepţiei de nelegalitate, prima instanţă a reţinut că normele Legii nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea actelor administrative cu caracter individual emise anterior datei de 06 ianuarie 2005 (data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004) nesocotesc dreptul persoanei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de practica CEDO, inclusiv de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentate a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse „principiului securităţii juridice", care reprezintă implicit totalitatea articolelor Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

De altfel, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a statuat, în situaţii similare, că „atunci când partea îndreptăţită să formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar, depăşeşte termenul limită pentru introducerea acestei acţiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţă controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate".

Judecătorul fondului, constatând că dispoziţiile Legii nr. 554/2004 care permit repunerea în discuţie în mod repetat şi fără limită în timp, a legalităţii oricărui act administrativ, unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, nesocotesc principiile şi drepturile fundamentale sus-menţionate, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, cu privire la certificatul de atestare din 12 august 1996 a cărui nelegalitate a fost invocată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentele-reclamante Comuna Costineşti prin Primar şi Consiliul Local Costineşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte în parte soluţia recurată prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate, invocată din oficiu de Judecătoria Mangalia, excepţie având ca obiect certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 12 august 1996 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului în favoarea SC "B.T.T."SA.

În motivele de recurs se arată că judecătorul de fond prin înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004, a procedat la o aplicare greşită a dispoziţiilor constituţionale statuate de art. 20 şi art. 148 din Constituţie, deoarece principiul securităţii juridice nu este prevăzut de tratatele constitutive ale Uniunii Europene ci este emanaţia practicii judiciare şi acceptat că în cazuri excepţionale se poate deroga de la această regulă.

Iar în prezenta cauză, caracterul de excepţie de la regula securităţii juridice este dat în primul rând de caracterul public al terenurilor transferate în temeiul certificatului nr. X din domeniul public al statului în proprietatea privată a Biroului de Turism pentru Tineret şi în al doilea rând sfera restrânsă de aplicare a HG nr. 834/1991.

Iar în cauză analizarea excepţiei de nelegalitate a certificatului nr. X nu reprezintă o încălcare a securităţii juridice.

Se concluzionează că instanţa de fond în mod nelegal a înlăturat dispoziţiile art. 11 (2) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii legale care permit invocarea excepţiei de nelegalitate şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

La dosar, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar intimata SC "B.T.T." SA a depus concluzii scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Sentinţa atacată prin care s-a respins excepţia de nelegalitate, invocată din oficiu de Judecătoria Mangalia în dosarul având ca obiect revendicarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 august 1996 este legală şi temeinică fiind dată cu interpretarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 552/2004, în raport de art. 20 şi 148 din Constituţia României.

În mod corect instanţa de fond a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004 şi a respins excepţia de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi făcând aplicarea principiului securităţii raporturilor juridice civile şi a practicii securităţii raporturilor juridice civile şi practicii judecătoreşti constante.

Este adevărat că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 (text de lege ce constituie temeiul de drept al excepţiei invocate) "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", iar potrivit art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 "Excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ" dar prin raportare la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la practica CEDO, precum şi la reglementările comunitare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg, aceste dispoziţii trebuiesc înlăturate în măsura în care ele permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, reţinând că aceste dispoziţii contravin unor principii fundamentale convenţionale şi comunitare a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

Ele încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aduc atingere "principiului securităţii juridice" care se regăseşte în totalitatea articolelor Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Practica CEDO a stabilit şi ea că "posibilitatea de a se anula fără limită în timp o hotărâre definitivă, obligatorie şi executată, trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiţie" garantat de art. 6 din Convenţie, iar jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg a statuat şi ea că atunci când partea îndreptăţită să formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar depăşeşte termenul limită pentru introducerea acestei acţiuni trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţă controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate.

Curtea nu va reţine susţinerile din recurs privind situaţiile de excepţie invocate, care ar determina, în opinia recurentelor, în aplicarea principiului securităţii juridice şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece aspectele invocate nu reprezintă situaţii de excepţie care să determine analizarea excepţiei de nelegalitate cu privire la un act administrativ individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi care a intrat în circuitul civil şi care a produs efecte ca atare.

Deşi excepţia de nelegalitate este calificată drept excepţie procedurală, prin modalitatea de reglementare, raportat la cercetarea analizată de instanţă şi la efectele pe care admiterea excepţiei le produce în privinţa actului individual, această excepţie, aparent procedurală, vizează chiar fondul actului întrucât, în urma admiterii sale, produce efecte similare, ca întindere şi conţinut, cu anularea actului respectiv, act care, în raport de principiul securităţii este exceptat de a fi analizat pe calea incidentă a invocării excepţiei de nelegalitate.

În cauză, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 20 şi 148 din Constituţia României nefiind îngrădit accesul părţilor la o instanţă.

Aceasta deoarece între părţi există cauza de fond aflată pe rolul Judecătoriei Mangalia, în raza căreia se află terenul în litigiu având ca obiect acţiunea în revendicare şi grăniţuire.

În cadrul acţiunii civile în revendicare imprescriptibilă, părţile în cadrul acelui proces au posibilitatea comparării titlurilor invocate, aspect care depăşeşte simpla analizare a legalităţii sub aspectul conformităţii cu legea - respectiv cu HG nr. 834/1991, ci presupune şi compararea titlurilor autorilor de la care provin titluri invocate de părţi.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Comuna Costineşti prin Primar şi Consiliul Local Costineşti împotriva Sentinţei nr. 56/CA din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.

Procesat de GGC - NN

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs