ICCJ. Decizia nr. 3146/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3146/2011
Dosar nr.13041/302/2009
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 Bucureşti, reclamanta SC „F.C." SRL, a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva pârâtului Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, pentru suma de 83.300 RON, cu titlu de capital, precum şi penalităţi contractuale de 0,1% din debitul neplătit şi dobândă la suma compusă din rata de referinţă a BNR, calculată începând cu 18 octombrie 2008 şi până la plata efectivă a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului de lucrări din 16 iunie 2008 şi a actului adiţional din 29 septembrie 2008, a fost emisă factura din 14 octombrie 2008, în valoare de 83.300 RON, neachitată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii procedurii prealabile (notificării).
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 7869 din 2 decembrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 1753 din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii procedurii prealabile invocată de pârât şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative, trebuie făcută în termen de 6 luni de la data încălcării obligaţiei contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului.
În cauză, reclamanta a înregistrat la data de 08 mai 2009 o notificare cu nr. X, prin care a somat pârâtul la plata contravalorii facturii din 14 octombrie 2008, iar termenul de 6 luni începe să curgă la 3 zile de la data emiterii facturii din 14 octombrie 2008, invocată şi de reclamantă prin acţiune.
Concluzionând, prima instanţă a reţinut că reclamanta a depăşit termenul legal de 6 luni în privinţa formulării plângerii prealabile, având în vedere că acest termen a început să curgă la 17 octombrie 2008, iar acţiunea/notificarea a fost înregistrată la 8 mai 2009.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC „F.C." SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza art. 304 punctul 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, apreciindu-se eronat că acţiunea este inadmisibilă ca urmare a admiterii excepţiei tardivităţii procedurii prealabile.
Astfel, recurenta-reclamantă a susţinut că, în cauză, termenul de prescripţie de 6 luni pentru îndeplinirea procedurii plângerii prealabile începe să curgă la 17 noiembrie 2008, când se împlineşte termenul de soluţionare a cererii sale de plată a sumelor datorate, în sensul întocmirii şi semnării procesului-verbal de recepţie, condiţie prealabilă a îndeplinirii obligaţiei de plată, obligaţia de întocmire a acestui act constituind o obligaţie contractuală, caz în care termenul de 6 luni se împlineşte la 17 mai 2009.
Or, în speţă, procedura plângerii prealabile a fost îndeplinită cu scrisoarea recomandată din 6 mai 2009.
Totodată, recurenta a invocat prevederile pct. 16.5 din contract, susţinând că nu s-a făcut dovada la ce dată a fost acceptată situaţia de plată de către intimat şi faptul că potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 cursul prescripţiei a fost suspendat pe toată perioada de la data depunerii facturii şi până în prezent, dată fiind persistenţa crizei.
În concluzie, recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă nu a dat dovadă de rol activ, conform art. 129 C. proc. civ.
5. Apărarea intimatului-pârât
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, ca temeinică şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte reţine că soluţia atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a primei instanţe.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii îl reprezintă cererea de emitere a unei ordonanţe de plată, formulată în temeiul prevederilor OUG nr. 119/2007 şi în temeiul unei facturi emise în executarea Contractului de lucrări din 16 iunie 2008 şi a actului adiţional din 29 septembrie 2008, încheiate de părţi în procedura specială reglementată de OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, pentru obligarea debitorului la plata sumei de 83.300 RON, neachitată, cu titlu de capital, penalităţi contractuale şi dobândă.
Potrivit art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de servicii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 278/2010, (art. 286 alin. (11) fiind abrogat) „procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante."
În raport de obiectul cererii care vizează executarea unui contract de achiziţii publice, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, modificată prin Legea nr. 278/2010. Având în vedere aceste dispoziţii şi faptul că normele de competenţă materială sunt de ordine publică, litigiul cade în competenţa materială, dar şi teritorială, a secţiei comerciale a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
Aşadar, competenţa curţii de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal de a judeca în primă instanţă este stabilită exclusiv litigiilor privind procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice, nu şi celor legate de executarea contractelor de achiziţie publică, cum este şi litigiul de faţă.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC F.C. SRL împotriva Sentinţei nr. 1753 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3145/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3148/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
