ICCJ. Decizia nr. 3155/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3155/2011
Dosar nr.2515/54/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să emită şi să comunice Decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. X, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 RON/zi de întârziere până la emiterea deciziei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziţia nr. 2746 din 17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a propus să i se acorde despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. X, situat în Craiova.
Recurenta-reclamantă a susţinut că dispoziţia în litigiu a rămas definitivă şi împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acesteia au fost înaintate la Secretariatul Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, formându-se dosarul nr. 12240/CC care până la această dată nu a fost soluţionat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, fiind analizată şi legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, ocazie cu care s-a constatat că există o situaţie de coproprietate la preluare şi s-a remis dosarul Primăriei Municipiului Craiova pentru reanalizare.
Referitor la etapa evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiţionată de reanalizarea dosarului sau de completarea acestuia şi de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În privinţa obligării la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, având în vedere că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 429 din 8 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamantei, Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, conform Dispoziţiei nr. 2746 din 17 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
3. Considertentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, iar prin Dispoziţia nr. 2746 din 17 ianuarie 2006 Primăria municipiului Craiova a propus acordarea respectivelor măsuri, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat sub nr. 12240/CC.
Prima instanţă a constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (1051/N/2001), autoritatea locală cu competenţă în materie emiţând Dispoziţia în data de 17 ianuarie 2006.
Pentru că între data depunerii cererii (notificării) şi data introducerii acţiunii au trecut aproximativ 9 ani, fără ca în perioada respectivă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, prima instanţă a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecinţă, judecătorul fondului a apreciat că, în speţă, comportamentul pârâtei este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, absenţa totală a despăgubirilor creând reclamantelor o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
În privinţa cererii privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, a avut în vedere dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora s-a prevăzut o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând prevederile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că în cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de punctul 26 din OUG nr. 81/2007.
În speţă, recurenta-pârâtă a arătat că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 12240/CC şi a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat că trebuie completat cu un extras pentru uzul autorităţilor locale de pe certificatul de căsătorie al foştilor proprietari S.G. şi G.S. şi cu informaţii referitoare la emiterea sau nu a hotărârii de către Consiliul judeţean Dolj în baza Legii nr. 112/1995 pentru apartamentul în litigiu, preluat în baza Decretului nr. 223/1974 conform Deciziilor nr. 76/1988 şi nr. 103/1989 de la foştii proprietari sus-menţionaţi.
În acest sens, s-a solicitat Primăriei municipiului Craiova şi Consiliului judeţean Craiova respectivele date, invocând astfel prevederile art. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G nr. 1.095/2005.
Referitor la etapa evaluării, recurenta-pârâtă a arătat că această etapă este condiţionată de completarea dosarului cu datele solicitate şi de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Totodată, a arătat că prima instanţă nu a avut în vedere apărările formulate în cauză, reţinând greşit încălcarea principiului procesului rezonabil în parcurgerea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În concluzie, recurenta a susţinut că soluţionarea acestor dosare se face în virtutea declanşării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptăţită.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a reiterat motivele invocate în recurs.
4. Apărarea intimatei-reclamante
Prin concluzii scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispoziţia în litigiu a fost înregistrată în evidenţele autorităţii pârâte în ianuarie 2006 care, până la data formulării prezentei acţiuni, a stat în pasivitate (5 ani), în condiţiile în care procedura de restituire a bunului său a fost declanşată în 2001 - în urmă cu 10 ani -, invocarea deciziei nr. 2815/2008 nereprezentând o justificare legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Craiova, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziţia nr. 2746 din 17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care a fost soluţionată notificarea înregistrată sub nr. X.
Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, reţinând că hotărârea primei instanţe este pusă la adăpost de orice critică.
Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este abilitat să verifice doar legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest aspect nu a fost contestat, refuzându-se emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, cu motivarea că dosarul trebuie completat cu înscrisuri referitoare la existenţa situaţiei de coproprietate la preluarea imobilului.
Reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul conţinând dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 12240/CC.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Demersul recurentei-pârâte de a retrimite Primăriei comunei Craiova dosarul şi documentaţia ce a stat la baza soluţionării notificării reclamantului echivalează practic cu o dezînvestire a Comisiei de la soluţionarea dosarului de despăgubire, nelegală în condiţiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate.
Instanţa de control judiciar reţine că sentinţa primei instanţe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.
Dispoziţiile articolului 20 din Constituţia României şi normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, o componentă a dreptului la o bună administrare, consacrat în art. 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi ale cărui coordonate nu pot fi ignorate ca repere în practica administrativă a autorităţilor publice naţionale.
În concluzie, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce priveşte respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunţarea prezentei hotărâri s-a emis Decizia solicitată.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 punctul 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 429 din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3409/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
