ICCJ. Decizia nr. 3150/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3150/2011
Dosar nr.6567/2/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul U.M. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţionala pentru Cetăţenie, solicitând:
- să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române;
- obligarea pârâtei la analizarea şi avizarea cererii formulate de reclamantă, într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei;
- comunicarea către reclamantă, în termen de maxim 30 de zile, a ordinului privind aprobarea sau respingerea cererii de redobândire a cetăţeniei române şi programarea pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data comunicării Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a arătat că la data de 27 septembrie 2010 a fost emis ordinul de redobândire a cetăţeniei române privind pe reclamant sub nr. 144/P, solicitând respingerea acţiunii.
Prin Sentinţa nr. 3961 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia netimbrării capetelor de cerere 2 - 4 şi a anulat aceste capete de cerere ca netimbrate; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a obligat pârâta să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului şi să comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei române la domiciliul procesual ales al reclamantului.
Prin aceeaşi sentinţă, a respins cererea privind avizarea cererii de redobândire şi de emitere a ordinului de soluţionare a cererii de redobândire ca rămas fără obiect şi cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (onorariul de avocat), ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei netimbrării, prima instanţă a reţinut că, deşi reclamantul a fost citat cu menţiunea de a achita pentru cerere o taxă judiciară de timbru în cuantum de 16 RON, acesta nu a înţeles să timbreze capetele de cerere 2 şi 4, astfel că a admis această excepţie.
Referitor la cererea privind avizarea cererii de redobândire şi de emitere a ordinului de redobândire a cetăţeniei, a constatat că autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr. 144/P din 27 septembrie 2010, rămânând astfel fără obiect.
Cu privire la cererea având ca obiect comunicarea acestui ordin, prima instanţă a reţinut că această operaţiune administrativă urma a fi efectuată de către autoritatea publică pârâtă de îndată, imediat după emiterea acestuia, or, în speţă, nu s-a făcut o dovadă contrară în acest sens.
În legătură cu depunerea jurământului de credinţă, prima instanţă a reţinut că, în raport de faptul că acesta se depune în termen de 3 luni de la data comunicării acestui ordin, având în vedere data pronunţării prezentei hotărâri şi faţă de durata procedurilor poştale, se impune ca pârâta să întreprindă toate demersurile astfel încât reclamantul să fie invitat (programat) în vederea finalizării procedurii de redobândire a cetăţeniei române, prin depunerea jurământului de credinţă faţă de România, invitaţia urmând a-i fi adresată la domiciliul procesual ales de parte.
În ceea ce priveşte obligarea autorităţii publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, prima instanţă a reţinut că înscrisul depus în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2010, intitulat factură fiscală nu face dovada efectuării de către reclamant a acestor cheltuieli, întrucât la rubrica Client figurează o altă persoană decât aceea a reclamantului, astfel că nu este dovedită existenţa acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen motivat pârâta pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii reclamantului-intimat.
Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se arată că sentinţa recurată se întemeiază pe motive contradictorii. Aceasta deoarece deşi instanţa de fond admite, pe de o parte excepţia netimbrării capetelor 2 - 4 din cerere, pe de altă parte admite pe fond capătul nr. 4 al acţiunii având ca obiect obligarea recurentei, la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică sentinţa atacată pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi 3, art. 18, 19 şi în special art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991 care reglementează procedura emiterii şi comunicării ordinului de redobândire a cetăţeniei române în cazul reclamantului-intimat care domiciliază în Republica Moldova şi nu în România.
Se arată că în cazul reclamantului sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991 republicată şi în consecinţă efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului, cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu Republica Moldova şi nu a autorităţii române. Aceasta deoarece reclamantul-intimat a solicitat redobândirea cetăţeniei române, cu menţinerea domiciliului în străinătate, situaţie reconfirmată şi ca urmare a cererii depuse în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.
La dosar reclamantul-intimat a depus practică judecătorească.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a acţiunii.
Curtea nu va reţine motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Aceasta deoarece instanţa de fond, conform minutei şi considerentelor sentinţei atacate, a dispus anularea ca netimbrate numai a capetelor nr. 2 şi 4 din acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
Redactarea eronată a dispozitivului sentinţei reprezintă o eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 28 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este fondat, sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 21/1991 republicată, în special a dispoziţiilor art. 20 (6) din lege privind autoritatea naţională competentă pentru efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului şi la comunicarea ordinului de redobândire a cetăţenie române.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat legea, admiţând în parte acţiunea reclamantului, prin obligarea pârâtei, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, „la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului şi la comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române."
După înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 21/1991, republicată, preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e) în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea cetăţeniei române, avizând cererea "Comisia va întocmi un raport în care va menţiona întrunirea condiţiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetăţeniei, raport care, însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei, va fi înaintat preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie". Acesta, „constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului". Potrivit art. 20, „cetăţenia română se acordă sau se redobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă, iar în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau redobândire a cetăţeniei romanei persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetăţenia română vor depune jurământul de credinţa fata de România".
Prin dispoziţiile art. 20 alin. (6), ignorate de către instanţa de fond, legiuitorul a prevăzut că „persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10 şi 11, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv". Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu, şi nu a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Subliniem faptul că recurenta-pârâtă. Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române formulate de către intimatul-reclamant, inclusiv în sensul emiterii şi comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române.
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul U.M. a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române, înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetăţenie la data de 17 martie 2010. Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie a dispus prin rezoluţie, în conformitate cu art. 16 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, efectuarea verificărilor prevăzute de lege, în urma primirii informaţiilor de la autorităţile competente, la data de 06 septembrie 2010, Comisia pentru cetăţenie analizând îndeplinirea condiţiilor legale, a avizat pozitiv cererea reclamantului ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române nr. 144/P la data de 27 septembrie 2010, ordin ce a fost comunicat reclamantului la data de 07 octombrie 2010.
Întrucât reclamantul a solicitat redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă faţă de România în faţa şefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aşadar, instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, în ciuda dispoziţiilor legale menţionate anterior, a dispus obligarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie "la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului şi la comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române", în condiţiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991, aşa cum a fost modificată şi completată, nu revine recurentei-pârâte Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ci misiunii diplomatice din ţara de domiciliu a intimatului-reclamant U.M., ca urmare a cererii formulate în acest sens de către intimatul reclamant în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.
Cele solicitate de reclamantul-intimat prin acţiune şi admise de instanţa de fond sunt lipsite de temei legal deoarece dispoziţiile art. 20 (6) din Legea nr. 21/1991 republicată nu permite depunerea jurământului de credinţă decât în faţa misiunii diplomatice sau al Oficiului consular al României din ţara în care domiciliază. Iar în cauză reclamantul-intimat nu şi-a schimbat domiciliul din Republica Moldova în România pentru a avea competenţă autoritatea pârâtă privind depunerea jurământului de credinţă şi eliberarea certificatului de cetăţenie română.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge în tot acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei nr. 3961 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge în tot acţiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3148/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3153/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
