ICCJ. Decizia nr. 3936/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția Tribunalului Constanța.
Prin cererea înregistrată la data de 26 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții Primăria Comunei I. și Comuna I. prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Constanța, au solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 34 din 06 octombrie 2010 emise de către Curtea de Conturi a României - Structura Curții de Conturi Constanța sub aspectul măsurilor dispuse la pct. 2.
în motivarea contestației, reclamanții au arătat că, în fapt, prin Decizia nr. 34 din 06 octombrie 2010 Camera de Conturi Constanța a constatat în privința anumitor sume plătite salariaților că acestea au un caracter nelegal, impunându-se măsurile prevăzute la pct. 2 din decizie, motivarea nelegalității acordării sumelor de bani fiind evidențiată în cadrul procesului verbal.
împotriva Deciziei nr. 34 din 06 octombrie 2010 au formulat contestație administrativă în procedura prevăzută de art. 92-105 din H.G. nr. 1/2009, la care s-a răspuns prin încheierea nr. VI.354 din 07 decembrie 2010 prin care contestația a fost respinsă.
Pârâta Curtea de Conturi a României, prin întâmpinare depusă la dosar, a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr. 288 din 17 februarie 2011, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în speță, este vorba de instanța căreia i-ar reveni competența de a soluționa contestația împotriva procesului-verbal de constatare, deciziei emise de Curtea de Conturi, respectiv încheierii pronunțate de Curtea de Conturi în soluționarea contestației administrative. Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.
Cum, în conformitate cu dispozițiile art. 228 din menționatul regulament, respectiv cu dispozițiile art. 10 Legea nr. 554/2004, cererea privind anularea încheierii emise de Curtea de Conturi este de competența curții de apel, instanța a apreciat că cererea de suspendare a deciziei emise de Curtea de Conturi - prin Camera de Conturi a Județului Constanța(structură fără personalitate juridică) este de competența aceleiași instanțe, respectiv curtea de apel.
2. Soluția Curții de Apel Constanța.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 04 martie 2001.
în ședința publică din 06 aprilie 2011, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale față de dispozițiile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 10 Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 112/CA din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei.
A declinat cauza având ca obiect suspendare executare act administrativ spre competentă soluționare către Tribunalul Constanța, secția comercială și contencios administrativ.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului ivit.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanța a reținut că aplicabile speței sunt dispozițiile art. 10 Legea nr. 554/2004 , având în vedere că ceea ce a statuat Curtea de Conturi în Regulamentul propriu de organizare și desfășurare a activităților sale specifice, prin pct. 228, nu poate înfrânge competența materială stabilită prin dispozițiile art. 10 Legii nr. 554/2004, cât timp această competență nu este prevăzută printr-o lege organică specială.
în raport de aceste dispoziții legale și de principiul ierarhiei actelor normative, Curtea de Apel Constanța a reținut competența de soluționare a cauzei în primă instanță de către tribunal, dat fiind faptul că se solicită suspendarea executării unui act administrativ fiscal emis de o structură descentralizată, respective de către Camera de Conturi a Județului Constanța, nefiind astfel relevantă derogarea cuprinsă în pct. 228 al Regulamentului adoptat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Curții de Conturi în ceea ce privește competența materială a instanțelor de contencios administrativ.
Totodată, Curtea de apel a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar, în raport de prevederile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv înaltei Curți de Casație și Justiție.
3. Soluția înaltei Curți asupra conflictului de competență.
înalta Curte de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență va stabili pentru următoarele considerente că în cauză competența materială de soluționare revine, în primă instanță Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
în fapt se reține următoarea situație:
Camera de Conturi a Județului Constanța a emis Decizia nr. 34 din 6 octombrie 2010 împotriva căreia s-a formulat contestație ce a fost soluționată prin încheierea VI.354 din 7 decembrie 2010, prin care a fost respinsă contestația.
Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă suspendarea Deciziei nr. 34 din 6 octombrie 2010 emisă de către Curtea de Conturi a României - Structura Curții de Conturi Constanța, sub aspectul măsurilor dispuse la pct. 2 și implicit a încheierii VI.354 din 7 decembrie 2010.
Cererii de suspendare, ca o cerere accesorie cererii în anularea actelor administrative, îi sunt aplicabile aceleași reguli în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare ca și în cazul acțiunii în anulare.
în raport de situația de fapt, cauzei deduse judecății îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 94/1992 coroborate cu prevederile din Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi a României care se aplică cu prioritate, ca acte normative cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun, respectiv art. 10 Legea nr. 554/2004.
în cauză nu s-a făcut dovada că a fost formulată sau admisă vreo excepție de nelegalitate a dispozițiilor pct. 228 din Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2009 pentru ca aceste dispoziții să fie înlăturate în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a cauzei.
Potrivit pct. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi "competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de Soluționare a Contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile Legii contenciosului administrativ".
în raport de aceste dispoziții legale, rezultă că revine competența de soluționare a cauzei Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, fiind corecte considerentele Tribunalului Constanța în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a cauzei.
în consecință, înalta Curte în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3975/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3973/2011. Contencios → |
|---|
