ICCJ. Decizia nr. 3973/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta creditoare C.N.A.D.N. SA din România prin D.R.D.P. București a solicitat emiterea somației de plată împotriva pârâtului debitor C.D. și obligarea acestuia la plata sumei de 46,53 euro (175,13 RON), din care suma de 22,44 euro (94,05 RON) reprezentând rata a doua și 24,09 euro (81,08 RON) reprezentând penalități de întârziere calculate conform notei de calcul anexate, în baza contractului de eliberare a rovinietei nr. 2261 din 20 ianuarie 2007, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată de 40,50 RON.
2. Hotărârea Judecătoriei sectorului 6 București
Prin sentința civilă nr. 3203 din 20 aprilie 2010, Judecătoria sectorului 6 București, a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ ?i fiscal.
Pentru a pronun?a această soluție, Judecătoria a apreciat că raportul juridic născut între păr?i prezintă caracter administrativ, contractul din 20 ianuarie 2007 fiind încheiat între o societatea comercială ?i o autoritate publică în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004, având ca obiect dreptul de a folosi rețeaua națională de drumuri, în schimbul plății unui tarif, acesta fiind reglementat prin dispoziții ale legii, de la care nu se poate deroga.
Prin urmare,fiind un contract administrativ, acesta este asimilat actului administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004 ?i, re?inând dispozi?iile art. 2 alin. (1) O.G. nr. 5/2001, conform cărora cererile privind somația de plată se depun la instan?a competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, rezultă că, în spe?ă, competen?a materială de soluționare a pricinii aparține Tribunalului București.
3. Hotărârea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 3544 din 17 decembrie 2010, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu ?i a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut calitatea de autoritate publică centrală pe care legea o atribuie reclamantei prin asimilare, conform art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală Legea nr. 554/2004 și art. 1 alin. (2) O.U.G. nr. 84/2003, D.R.D.P. București acționând în calitate de simplu mandatar, astfel încât, după criteriul rangului autorității publice care a încheiat actul administrativ asimilat, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a acțiunii de fond revine curții de apel, iar potrivit art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, competența teritorială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
4. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentin?a civilă nr. 3311 din 09 mai 2011, Curtea de Apel, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că raportul juridic născut între păr?i este de natură civilă, vizând obligații ce decurg din nerespectarea unui contract în temeiul căruia debitorul obligației suportă ?i penalități de întârziere, astfel încât, potrivit art. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei ca instanță de drept comun.
II. Considerentele înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Verificând condițiile sesizării sale cu conflictul negativ de competență, înalta Curte constată că mai multe instan?e, respectiv Judecătoria sectorului 6 București, Tribunalul București ?i Curtea de Apel București, s-au declarat necompetente să soluționeze aceeași pricină, prin hotărâri irevocabile ?i, deși au intervenit declinări succesive de competen?ă între cele trei instan?e, sunt îndeplinite condițiile existenței conflictului negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 din C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel București ?i Judecătoria sectorului 6 București au intrat în contradicție, generând o întrerupere a cursului judecății, pentru a cărei remediere este nevoie de intervenția înaltei Cur?i ca instan?ă judecătorească ierarhic superioară.
Soluționând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ ?i fiscal, și Judecătoria sectorului 6 București, înalta Curte va pronun?a, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență ?i va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.
Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări), prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.
în cauza supusă dezbaterii, prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N. din România S.A., prin D.R.D.P. București, a solicitat, în cadrul procedurii somației de plată, obligarea debitorului C.D. la plata sumei de 46,53 euro (175,13 RON), reprezentând rata a doua ?i penalități de întârziere datorate în baza contractului din 20 ianuarie 2007 încheiat în temeiul art. 4 O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Cererea formulată de autoritatea reclamantă este întemeiată pe prevederile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, iar, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonan?ă, "cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".
Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei persoane fizice de către C.N.A.D.N., care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, "societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut".
Prin urmare, raportat la obiectul său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, astfel încât competența materială de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revine judecătoriei, conform art. 2 alin. (1) O.G. nr. 5/2001 coroborat cu art. 1 pct. 1 și art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la natura comercială a litigiului și valoarea acestuia, iar, din punct de vedere teritorial, în temeiul art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, prezentul litigiu este de competen?a Judecătoriei sectorului 6 București.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență
în consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3936/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3910/2011. Contencios → |
|---|
