ICCJ. Decizia nr. 3986/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3986/2011
Dosar nr.4675/1/2011
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii T.A., T.C.C., R.M., L.C., M.C., (...) au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, suspendarea HG nr. 737 din 21 iulie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 208/CA din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile de netimbrare, lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Guvernul României şi a fost respinsă acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Recursul declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 97 din 12 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă deoarece instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi şi s-a limitat la o interpretare în abstract a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond
După rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 136/2011 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile de netimbrare, lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Guvernul României.
A fost admisă cererea formulată de reclamanţii T.A., T.C.C., R.M., L.C., M.C., (...) şi s-a dispus suspendarea HG nr. 737/2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a arătat că potrivit art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997, acţiunea reclamanţilor este scutită de la plata taxelor de timbru, astfel că excepţia de netimbrare va fi respinsă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes au fost respinse pentru că reclamanţii au prezentat deciziile de acordare a pensiilor de serviciu ce se recalculează conform HG nr. 737/2010.
Pe fondul cererii, în privinţa îndeplinirii cazului bine justificat, instanţa de fond a arătat că prin aplicarea HG nr. 737/2010 pensiile de serviciu de care au beneficiat devin pensii pentru limită de vârstă, ducând la diminuarea cuantumului unor drepturi câştigate, ceea ce creează o aparenţă de nelegalitate de necontestat, atât din perspectiva jurisprudenţei Curţii Constituţionale cât şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană.
S-au reliefat neconcordanţe între dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi cele ale art. 5 alin. (4) din HG nr. 737/2010 în ceea ce priveşte perioadele luate în calcul la recalcularea pensiilor, dar şi în ceea ce priveşte situaţia hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile la care nu se face nicio referire.
Cât priveşte paguba iminentă s-a apreciat că şi această condiţie este pe deplin dovedită pentru că în urma recalculării sumele sunt mult mai mici şi nu a putut fi prevăzută la momentul pensionării.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Guvernul României, sentinţă apreciată ca fiind nelegală şi netemeinică.
Au fost invocate următoarele motive de recurs:
I. - instanţa de fond a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor, însă, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia din dispozitiv, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Se invocă faptul că instanţa de fond nu a indicat motivele care ar conduce la concluzia că reclamanţii îşi justifică legitimarea procesuală şi folosul practic şi aceasta duce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar, dar reprezintă şi o atingere adusă prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind procesul echitabil.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte excepţia lipsei interesului procesual în susţinerea cererii de suspendare a HG nr. 737/2010 s-a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 295/CA din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea în anulare a HG nr. 737/2010 formulată de reclamanţi, astfel că nu mai este îndeplinită condiţia legală la momentul pronunţării Sentinţei civile nr. 136 din 14 aprilie 2011.
II. - referitor la excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului corespunzător s-a apreciat că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997 se referă la cererile privind „stabilirea şi plata pensiilor, precum şi alte drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale, or obiectul acţiunii reclamanţilor vizează suspendarea executării unei hotărâri de guvern şi nu corespunde domeniului de aplicare a art. 15 lit. d) din Legea nr. 146/1997.
III. - în ceea ce priveşte fondul cererii de suspendare, s-a considerat că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din motivarea sentinţei rezultă că s-au antamat chestiuni de fond, iar analiza asupra deciziilor de recalculare a pensiilor excede cadrului procesual limitat al unei cereri de suspendare provizorie şi contravine dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Împrejurările din speţă nu erau de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii HG nr. 737/2010 care a fost emisă în executarea Legii nr. 119/2010, iar recalcularea a fost obligatorie şi nu facultativă.
Mai mult, motivele de nelegalitate au fost analizate în cadrul cererii de anulare a HG nr. 737/2010 şi cererea a fost respinsă.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului.
Apărătorul intimaţilor-reclamanţi a invocat excepţia lipsei de interes a recurentului Guvernul României având în vedere că HG nr. 737/2010 a fost abrogată.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimaţii-reclamanţi şi va admite recursul declarat de Guvernul României pentru următoarele considerente:
Referitor la excepţia lipsei de interes, în susţinerea recursului declarat de Guvernul României, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată.
Este adevărat că prin OUG nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost abrogată HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Însă, având în vedere că HG nr. 737/2010 a produs efecte până la momentul abrogării, nu se poate susţine lipsa de interes a Guvernului României în promovarea recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a dispus suspendarea executării acesteia.
În privinţa recursului declarat de Guvernul României acesta va fi admis, dar pentru următoarele considerente:
- motivul de recurs ce vizează nemotivarea soluţiei de respingere a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor, este nefondat.
Într-adevăr, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., între altele, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Hotărârea instanţei de fond este motivată şi au fost prezentate motivele pentru care au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes.
Criticile ce vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei de interes se referă la fondul cauzei, respectiv condiţiile în care se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi, de aceea, ele vor fi analizate în cadrul soluţiei date în privinţa cererii de suspendare.
Prin interes se înţelege tocmai folosul practic urmărit prin formularea cererii de chemare în judecată, iar în cazul intimaţilor-reclamanţi interesul există pentru că aceştia doresc menţinerea cuantumului pensiilor, iar faptul că acestea au fost recalculate nu lipseşte de interes cererea de suspendare a metodologiei de recalculare.
În ceea ce priveşte greşita admitere a cererii de suspendare a HG nr. 737/2010, criticile sunt fondate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Aşa cum rezultă din interpretarea acestor dispoziţii, suspendarea executării unui act administrativ unilateral, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune numai în anumite condiţii:
- după sesizarea autorităţii publice emitente sau a autorităţii ierarhic superioare cu plângerea prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004;
- dacă sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente;
- suspendarea se poate dispune numai până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
În cauză, se constată că această ultimă condiţie nu este îndeplinită.
Cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 a executării actului administrativ a fost formulată la 24 august 2010 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, dar soluţia pronunţată - Sentinţa nr. 208/CA din 13 septembrie 2010 a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 97 din 12 ianuarie 2011 şi cauza a fost trimisă spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat la 23 martie 2011 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pe parcursul soluţionării cererii, după rejudecare, nu a intervenit o modificare a temeiului de drept al cererii de suspendare, iar prin Sentinţa nr. 295 din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 688/45/2010 a fost soluţionată acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, cerere formulată de aceiaşi reclamanţi, prin care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Ulterior, prin Sentinţa nr. 136 din 24 aprilie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea şi s-a dispus suspendarea HG nr. 737/2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Or, aşa cum am arătat, instanţa de fond se pronunţase anterior (încă din 29 noiembrie 2010) asupra cererii de anulare şi nu se mai putea dispune suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, adică odată cu plângerea prealabilă, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare a actului administrativ se cere, deci, ca acţiunea în anulare să nu fie soluţionată pentru că altfel, suspendarea nu mai are nici un efect.
În ipoteza în care acţiunea în anulare ar fi soluţionată înainte de soluţionarea cererii de suspendare a actului administrativ, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-ar impune modificarea temeiului de drept al cererii, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi s-ar putea obţine suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
În speţă, însă, nu a existat o asemenea modificare a temeiului de drept al cererii de suspendare şi, de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată şi va fi respinsă cererea de suspendare a HG nr. 737/2010, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Pentru că soluţia instanţei de recurs vizează aspecte legate de o condiţie care nu a fost îndeplinită, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce vizează neîndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei de interes.
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 136 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3987/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
