ICCJ. Decizia nr. 4142/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu introducerea în cauză a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. nr. 528/29.07.2010 și totodată, în baza dispozițiilor art. 15 Legea nr. 554/2004, suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.
în motivarea cererii, reclamantul a criticat, în esență, actul contestat pentru încălcarea dispozițiilor art. 15 Constituția României, prin faptul că este aplicat retroactiv, și ale art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât astfel îi este impusă o privare de proprietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate.
în ceea ce privește cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 Legea nr. 554/2004, reclamantul a susținut că aceasta are la bază un caz bine justificat, prin prisma argumentelor anterior dezvoltate, iar existența pagubei iminente este de netăgăduit, având în vedere că executarea H.G. nr. 737/2010 implică o reducere de peste 70 procente a pensiei, care constituie unicul mijloc de subzistență al reclamantului.
2. Apărările fomulate în cauză
Pârâtul Guvernul României, în întâmpinarea depusă, a invocat excepția inadmisibilității cererii în raport cu dispozițiile O.G. nr. 137/2002, excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile privind actul contestat, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, susținând că acesta nu este titularul unui drept sau interes legitim vătămat și excepția lipsei de interes a reclamantului, cu motivarea că actul administrativ ce se solicită a fi suspendat/anulat a fost executat, producându-și deja efectele juridice, iar măsurile solicitate de reclamant apar ca ineficiente, neputând restabili situatia materială anterioară.
Pe fond, a solicitat respingerea întregii acțiuni ca nefondată.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și invocând și excepția netimbrării acțiunii de către reclamant.
3. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 445 din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamantul B.I. împotriva pârâtului Guvernul României și intervenientului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, și ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Curtea a mai respins, ca lipsită de obiect, cererea de suspendare formulată de către reclamant.
în motivarea acestei soluții, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile, nefăcând în acest sens dovada că s-a adresat emitentului actului cu solicitarea de revocare a H.G. nr. 737/2010.
Curtea a apreciat că, urmare a soluției pronunțate pe fondul cauzei, cererea de suspendare a executării actului administrativ a rămas fără obiect.
Referitor la calitatea procesuală a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea a reținut că acesta poate fi chemat în justiție numai în condițiile formulării acțiunii în temeiul art. 27 O.G. nr. 37/2000, doar în acest caz judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în vederea stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
Excepția nelegalei timbrări a fost respinsă cu motivarea că reclamantul a atașat, la dosarul cauzei, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar pentru ambele capete de cerere.
Pentru a respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, instanța de fond a arătat că reclamantul, beneficiar a unei pensii de serviciu ca urmare a deținerii, până la pensionare, a funcției de personal auxiliar în cadrul Ministerului Public, pretinde o vătămare ca urmare a recalculării, în baza H.G. nr. 737/2010, a drepturilor sale de asigurări sociale, existând astfel identitate între titularul unui drept subiectiv pretins încălcat și titularul dreptului la acțiune, iar folosul practic urmărit de către reclamant este evident și constă în recuperarea diferenței dintre pensia de serviciu, anterior plătită și pensia de asigurări sociale, acordată în prezent.
4. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B.I., solicitând anularea acesteia și admiterea cererii sale, reluând argumentele dezvoltate în cererea examinată de către instanța de fond.
Recurentul a mai arătat că nu a urmat procedura prealabilă, apreciind-o ca inutilă, în condițiile în care actul contestat afecta mii de persoane.
A mai susținut că instanța națională era datoare a aplica cu prioritate dispozițiile internaționale privind drepturile fundamentale ale omului și a aprecia că, în speță, dreptul de proprietate al reclamantului a fost abuziv încălcat.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată", iar art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004 arată că "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Or, în speță, recurentul nu a depus dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile, obligatorie față de obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ, mai mult, a recunoscut faptul că nu a considerat utilă realizarea acesteia.
Este adevărat că Legea nr. 554/2004 permite derogări de la condiția sus-menționată, în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, precum și situația în care se invocă excepția de nelegalitate a unui act administrativ, dar recurentul-reclamant nu se încadrează în nici una din aceste categorii.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond este legală și va fi menținută.
2. Soluția instanței de recurs
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul, în integralitatea sa, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4145/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4141/2011. Contencios → |
|---|
