ICCJ. Decizia nr. 4157/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.T. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova, contestație împotriva deciziei din 07 aprilie 2008, comunicată la data de 12 iulie 2008, prin care s-a respins în totalitate contestația sa împotriva deciziei din 23 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, decizie prin care reclamantul a fost obligat în solidar cu SC C.A.B.V. SRL la plata sumei de 1.010.314 RON, solicitând admiterea contestației și desființarea ca nelegală și netemeinică a deciziei din 07 aprilie 2008 și a deciziei din 23 noiembrie 2007 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 10 martie 2008 i s-a comunicat decizia din 23 noiembrie 2007 prin care a fost obligat in solidar cu SC C.A.B.V. SRL la plata sumei de 1.010.314 RON in baza art. 27 alin. (1) O.G. nr. 92/2003.
A mai arătat că a formulat contestație in termen legal împotriva deciziei menționate, contestație care a fost respinsă prin decizia din 07 aprilie 2008, pe motiv că este tardiva.
Reclamantul a criticat actul pârâtei susținând că decizia din 23 noiembrie 2007 nu a fost legal comunicată, că nu este motivată în fapt, că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 27 alin. (1) O.G. nr. 92/2003 și că nu sunt dovedite constatările organului fiscal privind faptul că ar fi provocat insolvabilitatea SC C.A.B.V. SRL.
Prin sentința civilă nr. 591 din 8 aprilie 2010, Tribunalul Dolj, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că prin decizia din 23 noiembrie 2007 s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată restante în sumă de 1.010.314 RON, reprezentând taxe, impozite și alte contribuții fiscale, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 476 din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul S.T. și, în consecință, a anulat decizia din 07 aprilie 2008 și decizia din 23 noiembrie 2007, emisă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Administrația Finanțelor Publice Municipiul Craiova și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova să emită o altă decizie prin care să se pronunțe asupra fondului contestației.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că actul administrativ fiscal contestat în procedura administrativă prealabilă și anume decizia din 23 noiembrie 2007, emisă de către Administrația Finanțelor Publice Municipiul Craiova, a fost comunicată prin publicitate la data de 7 decembrie 2007, conform "Anunțului individual", ce poartă din 05 decembrie 2007, respectiv prin afișarea actului la sediul Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova și prin publicarea acestuia pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
A mai constatat Curtea că reclamantul a luat cunoștință despre emiterea deciziei de antrenare a răspunderii solidare la data de 10 martie 2008, dată la care Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova i-a comunicat-o prin poștă.
Curtea a apreciat că la comunicarea actului administrativ fiscal organele fiscale au nesocotit dispozițiile art. 44 O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., din economia cărora reiese că, comunicarea prin publicitate are caracter excepțional, fiind justificată de imposibilitatea pentru autoritatea fiscală de a afla domiciliul contribuabilului; or, în cauza dedusă prezentei judecăți, organele fiscale cunoșteau domiciliul fiscal al reclamantului (domiciliu indicat de către acestea în cuprinsul "Anunțului individual").
Sarcina de a se asigura că există o dovadă de comunicare, cu dată certă a actului administrativ fiscal revine emitentului actului, nu destinatarului, iar acesta nu a făcut dovada comunicării legale a actului, dubiul astfel existent profitând debitorului contestator.
Astfel, prima instanță a apreciat că la emiterea deciziei din 23 noiembrie 2007, organele fiscale au încălcat prevederile legale referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal, nerespectând dreptul contestatorului la apărare, respectiv dreptul acesteia la un proces echitabil, iar respingerea ca tardivă a contestației administrative, în aceste condiții, este netemeinică și nelegală.
3. Calea de atac exercitată în cauză
împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu, precum și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ..
Recurentele critică hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
3.1. Curtea de apel a aplicat greșit legea
în esență, recurentele arată că soluția adoptată este contradictorie, întrucât deși în procedura prealabilă nu s-a pronunțat o soluție asupra fondului contestației totuși s-a anulat și decizia din 23 noiembrie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova. în acest context nu mai este posibilă pronunțarea unei noi soluții asupra fondului contestației administrative.
3.2. Instanța a adăugat la lege
Potrivit recurentelor, nu există o bază legală pentru considerentul referitor la caracterul excepțional al comunicării actului administrativ fiscal prin publicitate, art. 44 C. proc. fisc. justificând măsura dispusă.
De asemenea, se mai susține că recurentele nu cunoșteau noul domiciliu al reclamantului, pentru că acesta nu a respectat dispozițiile art. 77 C. proc. fisc. și nu l-a comunicat, așa încât nu li se poate imputa modalitatea aleasă pentru comunicarea actului contestat.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că se impune modificarea acesteia pentru motivul expus la pct. 1.3.1. din decizie.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Intimatul-reclamant S.T. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal decizia din 7 aprilie 2008 emisă de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, prin care i s-a respins ca tardiv formulată contestația îndreptată împotriva deciziei din 23 noiembrie 2007 cu același emitent, de atragere a răspunderii solidare cu SC C.A.B.V. SRL, pentru debitul total de 1.010.314 RON.
Verificând modalitatea de comunicare a deciziei din 23 noiembrie 2007, prima instanță a ajuns la concluzia că publicarea acesteia pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu a fost justificată, așa încât contestația administrativă înregistrată la data de 18 martie 2008 trebuie socotită ca fiind formulată în termenul legal, în raport cu data de 10 martie 2008, data comunicării prin poștă a deciziei.
Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs pentru argumentele expuse în continuare.
Comunicarea actului administrativ fiscal este reglementată de art. 44 C. proc. fisc., potrivit căruia:
"(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. în situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. în cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. în lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător".
La rândul său, C. proc. civ. la care trimite ultimul alineat al textului citat dispune la art. 95 alin. (1) că citarea se va face prin publicitate numai când reclamantul învederează că "deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului".
Coroborând prevederile legale citate anterior, se ajunge la concluzia că și în materie fiscală, comunicarea prin publicitate reprezintă o modalitate excepțională de aducere la cunoștință a actelor administrativ fiscale, care este justificată de imposibilitatea aflării domiciliului fiscal al contribuabilului de către organul fiscal.
Or, în cauză nu s-a făcut dovada că emitentul actului ar fi făcut demersuri în sensul arătat ci, dimpotrivă, că la scurt timp după emiterea deciziei din 23 noiembrie 2007, adică la data de 5 decembrie 2007 deja întreprinsese măsuri în vederea publicării pe internet a anunțului referitor la aceasta.
Mai mult, la data de 10 martie 2008, organul fiscal a comunicat prin poștă, la domiciliul intimatului-reclamant, decizia din 23 noiembrie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova, ceea ce conferă consistență considerentului referitor la caracterul nejustificat al comunicării prin publicitate a acesteia.
O interpretare contrară a prevederilor legale aplicabile ar lipsi pe intimatul-reclamant de dreptul de a beneficia de un recurs efectiv pentru a se plânge de încălcarea drepturilor sale (pe terenul art. 13 din CEDO), mai ales în contextul în care debitul pentru care i-a fost atrasă răspunderea solidară are o valoare foarte mare: 1.010.314 RON.
Conchizând, înalta Curte reține, ca și judecătorul de la Curtea de apel, că decizia din 7 aprilie 2008, prin care i s-a respins ca tardiv formulată contestația administrativă este nelegală și, ca urmare, se impune anularea acesteia.
Cât privește soluția primei instanțe, de a dispune și anularea deciziei din 23 noiembrie 2007, de atragere a răspunderii solidare, aceasta nu are suport legal, câtă vreme, soluționând contestația potrivit art. 213 alin. (5) C. proc. fisc., recurenta Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova nu a mai pășit la analiza pe fond a cauzei.
De altfel, prima instanță nu a procedat nici ea la analiza motivelor de nulitate care vizau atragerea răspunderii solidare a intimatului-reclamant, considerentele limitându-se la aspectele procedurale prezentate anterior.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, s-a admis recursul și s-a modificat în parte sentința recurată, în sensul înlăturării dispoziției de anulare a deciziei din 23 noiembrie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova, menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4159/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4155/2011. Contencios → |
|---|
