ICCJ. Decizia nr. 4151/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, anularea H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzută la art. 1 literele c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și repunerea reclamantei în situația anterioară în sensul obligării pârâtei la plata pensiei, conform bazei de calcul stabilite anterior emiterii deciziei nr. 173408 din 18 august 2010, începând cu data de 01 septembrie 2010, precum și suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 pe calea ordonanței președințiale.
în motivarea cererii, reclamanta a criticat, în esență, dispozițiile H.G. nr. 737/2010 ca nelegale și emise cu încălcarea dispozițiilor actelor comunitare și tratatelor internaționale la care România este parte.
A mai susținut că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate privind suspendarea pe calea ordonanței președințiale a aplicării acestui act cu caracter normativ, pentru considerentul că, prin recalcularea pensiei, începând cu data de 01 septembrie 2010, cuantumul pensiei primite este substanțial diminuat, reclamanta fiind pusă în dificultate de a-și onora obligațiile financiare către furnizorii utilitari, medicamentație și nu în ultimul rând hrana zilnică.
2. Apărările formulate în cauză
Pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale au invocat, prin întâmpinare, excepția netimbrării acțiunii și excepția inadmisibilității cererii de suspendare, pe motivul temeiului de drept invocate de reclamantă în susținerea cererii sale - art. 581 C. proc. civ.- dar și pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004, solicitând, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
3. Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 30 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei V.V. privind suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.
în motivarea acestei soluții, instanța de fond a arătat că, deși diminuarea pensiei cu 50% ar putea reprezenta un prejudiciu material viitor și previzibil, sub aspectul îndeplinirii condiției cazului bine justificat Curtea nu a identificat vreo împrejurare de fapt sau de drept vădită, care să pună la îndoială principiul legalității, autenticității și veridicității de care se bucură actul administrativ în discuție, aceste aspecte nefiind, de altfel, dezvoltate de către reclamantă.
Prima instanță a respins excepțiile netimbrării și a inadmisibilității acțiunii, arătând, cu privire la prima, că reclamanta s-a conformat dispoziției instanței cu privire la achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit, iar, în ceea ce privește cea de-a doua excepție, pe de o parte reclamanta și-a precizat cererea de suspendare în sensul că este întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, motivând-o în raport de aceste dispoziții legale, iar pe de altă parte, din actele depuse la dosar rezultă îndeplinirea procedurii prealabile.
4. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta V.V., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, cu menținerea în plată a pensiei de serviciu anterior stabilită, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 3041 C. proc. civ..
Recurenta a criticat încheierea recurată, susținând că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.
A arătat că diminuarea pensiei cu peste 50% ca efect al actului contestat reprezintă un prejudiciu iminent, iar, în ceea ce privește cazul bine justificat, indiciile de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010 sunt puse în evidență de hotărârile judecătorești prin care a fost suspendată executarea sau chiar anulat actul contestat.
A mai susținut că H.G. nr. 737/2010 este nelegal și neconstituțional, încălcând principiul ocrotirii proprietății private fără a asigura un just echilibru între interesul public și cel privat, și a mai invocat și art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând și că instanța de fond ar fi trebuit să ia în considerare aspectele de nelegalitate dezvoltate în cererea de anulare a H.G. nr. 737/2010.
5. Apărările formulate de intimați
Intimatul Guvernul României a invocat excepția lipsei de obiect a cererii reclamantei-recurente, în condițiile în care H.G. nr. 737/2010 a fost abrogat ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 59/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Pe fondul cererii de suspendare, acest intimat a susținut că nu s-au dovedit împrejurări care să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, în contextul în care actul administrativ a fost emis în executarea Legii nr. 119/2010, fără a excede acestui cadru normativ
La rândul său, intimatul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale a invocat aceeași excepție a rămânerii fără obiect a cererii reclamantei, reiterând motivele expuse de către intimatul Guvernul României, iar, în ceea ce privește fondul recursului, a arătat că reclamanta nu a demonstrat îndeplinirea ambelor condiții impuse de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
A mai susținut că măsura recalculării pensiilor, pe care o contestă de fapt recurenta-reclamantă, a fost prevăzută de Legea nr. 119/2010, în a cărei executare a fost adoptată HG nr. 737/2010, fără a se putea reține elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea acesteia.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Argumente de fapt și de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, invocând, în drept, dispozițiile art. 14 și art. 15 Legea nr. 554/2004.
Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui suspendare se solicită, recurentei-reclamante, vizată de art. 1 lit. c) ce se referă la pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, i s-au diminuat substanțial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat.
Examinând aspectele invocate de autoarea cererii de suspendare, prima instanță a ajuns la concluzia că nu s-a dovedit îndeplinirea condiției "cazului bine justificat", respectiv că nu au fost identificate "împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" după cum indică art. 2 alin. (1) lit. t) Legea nr. 554/2004.
Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 14 Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune măsura suspendării executării unui act administrativ, măsură excepțională în contextul în care acesta beneficiază de prezumția de legalitate, trebuie dovedită, într-o situație concretă, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții "cazul bine justificat" și "paguba iminentă".
în cauza de față, înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a dovedit numai îndeplinirea celei de-a doua condiții, întrucât, într-adevăr, ca efect al recalculării pensiilor, drepturile stabilite sunt cu aproximativ 60% mai mici decât cele anterioare.
Cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării nu poate însă constitui prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
înalta Curte, la fel ca și prima instanță, nu a decelat elemente de nelegalitate evidentă a actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura sumară cu care este învestită.
într-adevăr, H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. nr. 528 din 29 iulie 2010, a fost adoptată în temeiul art. 108 Constituție și al art. 3 alin. (3) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, din examinarea înscrisurilor dosarului neputând fi identificate elemente de nelegalitate aparentă în operațiunea elaborării și adoptării sale.
De asemenea, verificând sumar concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emis, prin prisma motivelor invocate de recurentă, înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) Constituție și art. 4 alin. (3) Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.
în realitate, prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): "Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare" și art. 7 alin. (1) "Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".
Așa fiind, în limitele procedurii de față, înalta Curte reține că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010.
Argumentele ample invocate de către reclamanta-recurentă sub capătul de cerere privind anularea H.G. nr. 737/2010 exced, pe de o parte, limitelor în care se poate desfășura analiza admisibilității cererii de suspendare a executării unui act administrativ, iar, pe de altă parte, vizează, în fapt, dispozițiile Legii nr. 119/2010, act normativ ce a făcut deja obiectul controlului de constituționalitate sub aceste aspecte.
în ceea ce privește jurisprudența instanțelor în materia examinată, înalta Curte observă că la nivelul instanței supreme ea s-a orientat către aceeași soluție ca cea pronunțată în prezenta cauză, iar, pe de altă parte, împrejurarea că pe parcursul soluționării cauzei de față, s-a pronunțat sentința nr. 491 din 16 decembrie 2010 de către Curtea de Apel Cluj prin care s-a anulat H.G. nr. 737/2010 nu este aptă, prin ea însăși, să conducă la o altă soluție.
Sentința menționată nu privește ipoteza reglementată de art. 14 sau 15 alin. (4) Legea nr. 554/2004, și, de asemenea, nu este irevocabilă.
Referitor la excepția lipsei de obiect invocată de către intimați, înalta Curte apreciază că, chiar dacă prin O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost abrogată H.G.nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acest act a intervenit ulterior pronunțării sentinței recurate și în condițiile în care H.G. nr. 737/2010 a produs efecte până la momentul abrogării, efecte supuse cenzurii instanței de contencios administrativ.
2. Soluția instanței de recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4155/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4152/2011. Contencios → |
|---|
