ICCJ. Decizia nr. 4162/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4162/2011
Dosar nr.4646/2/2009
Şedinţa publică din 16 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 2220 din 11 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului N.F. de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, analizând ansamblul înscrisurilor depuse în cauză, că deşi pârâtul nu a semnat un „angajament", a acceptat folosirea sa de către organele de securitate, în vederea încadrării informative a unor colegi de serviciu, în anul 1987 pârâtul având 38 de ani şi fiind învăţător la şcoala generală din comuna Ţ., primind, de comun acord, numele conspirativ „R.".
Curtea a constatat că la dosarul cauzei se află mai multe Note informative date de pârât în anii 1988 şi 1989 prin care a furnizat materiale informative legate de anumite persoane din anturajul său, apreciind că prin informaţiile astfel furnizate se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Instanţa de fond a mai apreciat că este îndeplinită şi condiţia referitoare la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în condiţiile în care aceste informaţii au încălcat dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor persoanelor, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei şi dreptul la viată privată.
2. Recursul declarat de N.F.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal pârâtul N.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând, în drept, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul afirmă că instanţa de fond nu a apreciat corespunzător probele administrate, aplicând în mod greşit legea. Mai arată că prin notele informative nu a intenţionat să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, ca şi sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a recurentului-pârât N.F.
Verificările s-au efectuat din oficiu, în temeiul art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008, în virtutea faptului că N.F. a candidat funcţia de senator în Parlamentul României.
Din expunerea rezumativă a considerentelor sentinţei, prezentate la pct. I.1 din decizie, rezultă că prima instanţă, verificând calitatea informaţiilor furnizate de N.F., a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile legale stipulate în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator a acestuia.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Potrivit textului normativ indicat, are calitatea de colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţi, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.
Recurentul nu contestă faptul că a furnizat informaţii care denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci doar susţine că nu a „intenţionat” să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor vizate.
Această apărare nu poate fi primită.
Atitudinea subiectivă a persoanei care furniza informaţii Securităţii faţă de conţinutul acestora nu prezintă relevanţă în raport de conţinutul reglementării care defineşte colaboratorul Securităţii, fiind suficient ca informaţiile să vizeze drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Pe de altă parte nu este verosimil ca o persoană având profilul recurentului, învăţător în vârstă de 38 de ani, să nu fi realizat că în epoca respectivă (anii 1987 - 1989), nu erau tolerate persoanele care ascultau posturi de radio străine, mai ales „Europa Liberă” şi propagau entuziast modul de viaţă occidental ori refuzau să se prezinte la vot. Or, prin notele informative din data de 23 septembrie 1989 şi 7 decembrie 1987 i-a pus în pericol pe P.G. şi G.M., creându-se premisele încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestor persoane, ceea ce denunţătorul N.F. trebuia şi putea să prevadă.
Sintetizând, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat corect probele administrate, soluţia adoptată reflectând aplicarea justă a dispoziţiilor legale incidente aşa încât nu există motive pentru modificarea sau casarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către N.F. împotriva Sentinţei civile nr. 2220 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
← ICCJ. Decizia nr. 4154/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4168/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
---|