ICCJ. Decizia nr. 4168/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4168/2011
Dosar nr.5754/2/2010
Şedinţa publică din 16 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 5080 din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de către reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie referitoare la analizarea/avizarea cererii acestuia de redobândire a cetăţeniei române ca rămasă fără obiect, şi ca neîntemeiate capetele de cerere privind emiterea Ordinului şi plata daunelor interese.
Curtea a mai obligat pârâta la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă de 4,3 RON, respectiv contravaloarea taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pe parcursul soluţionării cauzei autoritatea publică pârâtă, în şedinţa Comisiei pentru cetăţenie din 17 noiembrie 2010, a avizat favorabil cererea reclamantului.
Capetele din acţiune privind emiterea Ordinului de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii, respectiv propunerea pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maxim 30 de zile, de la data emiterii Ordinului şi plata daunelor interese în sumă de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii Ordinului, au fost apreciate ca neîntemeiate, cu motivarea că, în speţă, neemiterea ordinului de acordare a cetăţeniei române până la data pronunţării acestei sentinţe nu reprezintă o încălcare a unui termen rezonabil, în raport de împrejurările cauzei şi de volumul de activitate al autorităţii administrative competente în materia soluţionării cererilor de acordare a cetăţeniei române.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul, susţinând că este netemeinică şi nelegală, fără a depune, însă, şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citat cu menţiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul formulat de C.V. împotriva Sentinţei civile nr. 5080 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4162/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4170/2011. Contencios → |
|---|
