ICCJ. Decizia nr. 4178/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4178/2011
Dosar nr.4273/1/2011
Şedinţa publică din 16 septembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Decizia supusă revizuirii
Prin Decizia civilă nr. 2722 din 12 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul formulat de către Asociaţia S.C. împotriva Sentinţei civile nr. 4465 din data de 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a apreciat că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt în speţă, raportat la ansamblul probator prezentat şi la susţinerile părţilor, precum şi dispoziţiile legale incidente, sentinţa recurată fiind la adăpost de orice critică sub aceste aspecte.
Analizând înscrisurile cauzei, în special Regulamentul de organizare şi funcţionare a Asociaţiei, instanţa de recurs a apreciat că mecanismul financiar constituit prin regulamentul sus-menţionat se încadrează în dispoziţiile art. 43 lit. b) din OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, constituind practică comercială interzisă, fiind lipsită de relevanţă forma de organizare a persoanei juridice care oferă cadrul de desfăşurare a acestor activităţi, categoria persoanelor cărora se adresează sau suportul tehnic pe care îl foloseşte în acest scop.
A mai arătat Înalta Curte că argumentele recurentei privind calificarea acestor activităţi ca sistem financiar modular de tipul sistemului pensiilor de stat sau a sistemului de vânzări multi-level sunt neîntemeiate, primul sistem fiind construit în jurul principiului contribuţiei pentru o perioadă determinată de timp, iar cel de-al doilea fiind definit de art. 42 alin. (2) din OG nr. 99/2000 ca „formă a vânzării directe prin care produsele şi serviciile sunt oferite consumatorilor prin intermediul unei reţele de vânzători direcţi care primesc un comision atât pentru vânzările proprii, cât şi pentru vânzările generate de reţelele de vânzători direcţi pe care i-au recrutat personal”, în timp de sistemul promovat de către recurentă se bazează pe principiul existenţei unei baze cât mai largi de membri noi, care alimentează financiar partea superioară a piramidei intrată deja în circuit, recuperarea banilor investiţi şi multiplicarea lor depinzând de numărul de noi persoane pe care membrii îi recomandă şi aduc în asociaţie.
Deciziile organelor de cercetare penală privind scoaterea de sub urmărire penală a membrilor asociaţiei, sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni, nu au relevanţă în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 43 lit. b) din OG nr. 99/2000, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Măsura confiscării sumei de 20.910.859.375 lei ROL a fost apreciată ca temeinic şi legal dispusă de către organul fiscal emitent al deciziei contestate, în temeiul competenţelor stabilite de art. 84 pct. d) din OG nr. 99/2000. A arătat instanţa de control judiciar că art. 80 pct. 14 din OG nr. 99/2000 impune aplicarea sancţiunii confiscării sumelor rezultate din practicile prohibite fără a o condiţiona, în esenţă, de existenţa unei acţiuni penale, fără a impune vreo procedură specială de constatare a acestei contravenţii, iar formularea sa nu îndreptăţeşte afirmaţia că măsura confiscării ar avea natură exclusiv complementară, depinzând de aplicarea amenzii, ci ar putea reprezenta, în condiţiile legii speciale, singura sancţiune aplicată în condiţiile stabilirii răspunderii contravenţionale cu privire la săvârşirea faptei prevăzute de art. 43 lit. b) din OG nr. 99/2000.
A mai apreciat Înalta Curte şi că procesul-verbal din 21 decembrie 2004, prin care s-a constatat existenţa contravenţiei prevăzute de art. 43 lit. b) din OG nr. 99/2000, respectiv art. 9 alin. (1) din HG nr. 251/1999, satisface şi cerinţele art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 sub aspectul menţiunilor obligatorii, dar, pe de altă parte, dispoziţiile privind măsura confiscării nu pot fi tratate separat de procesul-verbal în cuprinsul cărora au fost menţionate, act supus, în integralitatea sa, regimului juridic conturat de dispoziţiile Titlului IX din OG nr. 92/2003 - forma în vigoare la momentul emiterii actului administrativ-fiscal contestat.
A mai arătat Curtea că în mod corect a respins prima instanţă solicitarea recurentei privind restituirea sumei indisponibilizate în valoare de 155.982,0358 RON, în condiţiile în care, pe de o parte, această cerere ar fi inadmisibilă, iar, pe de altă parte, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind indisponibilizarea sumei respective.
2. Cererea de revizuire
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta Asociaţia S.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând drept temei legal prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Revizuenta a prezentat contextul în care a fost înfiinţată, modul în care funcţionează şi a punctat asupra corectitudinii sale ca şi contribuabil.
În concret, ca motive de revizuire a susţinut:
1) - că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv asupra caracterului pretins piramidal al activităţii asociaţiei şi
2) - că nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra cererii de anulare a Deciziei din 21 octombrie 2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi a măsurilor dispuse prin aceasta.
3. Considerentele instanţei asupra cererii de revizuire
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. care constituie temeiul legal al cererii de faţă:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Verificând Decizia instanţei de recurs vizată de revizuire, Înalta Curte observă că aceasta nu evocă fondul ci, raportându-se la aceeaşi situaţie de fapt ca şi instanţa de fond, respinge recursul ca nefondat.
Aşa fiind, nu ne regăsim în ipoteza avută în vedere de legiuitor, a unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, care evocă fondul şi, deci, cererea de revizuire este inadmisibilă.
De altfel, criticile expuse de autorul cererii exced motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, nu se poate susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut ori că nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, câtă vreme soluţia adoptată vizează Sentinţa civilă nr. 4465 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi, implicit, verificarea legalităţii actelor administrativ fiscale emise de intimaţi, supuse cenzurii instanţei.
Considerentul referitor la jocul de tip piramidal, reţinut în argumentarea soluţiei de prima instanţă, a fost menţinut de instanţa de recurs care a şi explicat pe larg în pagina a 5-a a considerentelor pe ce se întemeiază. Procedând astfel, instanţa nu a făcut decât să verifice dacă intimaţii au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 43 lit. b) din OG nr. 99/2000 referitoare la practicile comerciale interzise, ceea ce era obligatoriu în procedura judiciară. Pe de altă parte, o eventuală greşeală de judecată, care nu se decelează în cauză, nu ar putea fi remediată pe calea extraordinară de retractare, aleasă de autorul cererii.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge cererea de faţă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de către Asociaţia S.C. împotriva Deciziei civile nr. 2722 din 12 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4176/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4189/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
