ICCJ. Decizia nr. 4197/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4197/2011
Dosar nr.1503/33/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 438 din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de către pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de către reclamantele J.T. şi H.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor având ca obiect anularea Deciziei din 23 martie 2010 emisă de către pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea Titlului de Despăgubire pentru întreg imobilul, construcţie şi teren .
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Decizia din 23 martie 2010 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 13 alin. (1) şi art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantelor, în cuantum de 385.575,30 RON.
Potrivit art. 19 alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Decizia menţionată poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Nu poate fi primită apărarea reclamantelor referitoare la asimilarea procedurilor urmate anterior emiterii deciziei contestate cu procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 atât timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, prin art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a trimis la conţinutul întregului act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantele J.T. şi H.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că prin urmare conform normelor legale contestatoarele nu aveau obligaţia de a urma procedura stabilită de art. 7 din Legea nr. 554/2004, acesta lipsind de eficienţă prevederile Legii speciale nr. 247/2005, prin instituirea unor noi termene de atacare şi aşteptare a răspunsului. Aceasta cu atât mai mult cu cât contestatoarele au formulat în repetate rânduri notificări adresate Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Dreptul la soluţionarea în termen rezonabil reprezintă o garanţie pentru soluţionare echitabilă atât în procedura prealabilă, cât şi în contencios administrativ, fiind statuat ca atare în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Or, din modul în care autoritatea intimată a înţeles să răspundă reclamantelor, rezultă nu numai că nu are în vedere un asemenea termen, dimpotrivă rezultă intenţia de tergiversare, deoarece de la momentul primirii dosarului de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi până în prezent au trecut 5 ani, timp în care dosarul nu a parcurs nicio etapă din procedura administrativă.
Apreciem că instanţa în mod nelegal a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile invocată de către intimată, motiv pentru care solicităm casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. În mod greşit instanţa a stabilit că în prezenta cauză legiuitorul face referire la întreaga Lege nr. 554/2004, respectiv la toate termenele şi condiţiile speciale de exercitare a acţiunii în materia contenciosului administrativ.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, obiectul cererii formulate de către reclamanţi l-a constituit Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 23 martie 2010, reclamanţii fiind nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor acordate în sumă de 385.575,30 RON, despăgubiri stabilite conform raportului de evaluare.
Potrivit art. 19 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exerciţiul dreptului de opţiune asupra titlului de despăgubire al titularului.”
Sintagma folosită de legiuitor „în condiţiile Legii contenciosului administrativ”, conduce în mod obligatoriu la respectarea dispoziţiilor acestei legi, în speţă a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), potrivit cărora persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie, de exercitare a acţiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.
În situaţia în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancţiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanţii nu au îndeplinit această cerinţă obligatorie, adresându-se direct instanţei de judecată cu contestaţie împotriva deciziei emise de pârâtă.
Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanţii nu au respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin contestaţia împotriva evaluării imobilului.
În consecinţă, pentru considerentele expuse anterior şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza I respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de J.T. şi H.I. împotriva Sentinţei civile nr. 438/2010 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4191/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4204/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
