ICCJ. Decizia nr. 4233/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4233/2011
Dosar nr. 237/33/2010
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantele J.T. şi H.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti solicitând instanţei obligarea la emiterea Titlului de Despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Fabricii de Zahăr, înscris în CF Cluj, conform Raportului de expertiză ce urmează a fi efectuat în cauză, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantele au arătat că prin Dispoziţia nr. 1864 din 22 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum de 77.851 lei, pentru cota de ½ parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Fabricii de Zahăr, înscris în CF Cluj, în favoarea defunctului M.I. După emiterea dispoziţiei, dosarul aferent a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat la această instituţie sub nr. 3218/CC/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 218 din 13 mai 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanţii J.T. şi H.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea cererii formulate de reclamanţi şi înregistrate sub nr. 3218/CC/2006, respectiv, la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, şi a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 1864 din 22 iunie 2005, emisă de Primarul mun. Cluj-Napoca s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum de 77.851 lei, pentru cota de ½ parte din imobilul situat în Cluj-Napoca str. Fabricii de Zahăr înscris în CF Cluj, în favoarea defunctului M.I., succesorii în drepturi ai acestuia fiind reclamantele.
Întrucât acest act nu a fost contestat, reclamantele au depus notificarea înregistrată sub nr. 3218/CC/2006, prin care au solicitat comunicarea raportului de evaluare privind imobilul şi emiterea titlului de despăgubire.
Pârâta nu a contestat faptul că titlul de plată nu a fost încă emis, însă a invocat faptul că O.U.G. nr. 81/2007 nu prevede un termen în acest sens, iar cererile de opţiune sunt soluţionate în ordinea cronologică a depunerii lor, cu menţiunea că, în cazul titlurilor de plată, se ţine seama şi de disponibilităţile financiare existente la momentul formulării cererilor de opţiune. De asemenea, s-a arătat că, în cazul de faţă, dosarul reclamantelor a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi că a fost întocmită lucrarea de evaluare, aceasta urmând a fi aprobată în următoarea şedinţă a Comisiei Centrale.
Curtea de apel a considerat că reclamantele sunt pe deplin îndreptăţite a solicita obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire, neputând fi reţinute apărările conform cărora legea nu prevede un termen în acest sens, urmând a se ţine seama atât de data depunerii cererii de opţiune, cât şi de existenţa disponibilităţilor financiare.
Interpretarea pârâtei dă naştere arbitrariului, în condiţiile în care Curtea reţine că dreptul de creanţă născut în favoarea reclamantelor prin emiterea dispoziţiei nr. 1864 din 22 iunie 2005 de către Primarul mun. Cluj-Napoca, neatacate printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială şi are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr. 1 al C.E.D.O., care nu era revocabil şi care dă dreptul acesteia de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exerciţiul dreptului său de proprietate.
În acest sens, relevantă este şi hotărârea dată în cauza Ramadhi şi alţi cinci împotriva Albaniei, Curtea statuând în sensul în care „indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii a unei autorităţi administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne şi a Convenţiei.”
Sub acest aspect, pârâta este ţinută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor reclamantei decurgând din decizia nr. dispoziţia nr. 1864 din 22 iunie 2005, inclusiv emiterea titlului de plată.
O astfel de abordare este cu atât mai pertinentă cu cât legiuitorul a prevăzut că termenul pentru plata efectivă a despăgubirilor începe să curgă de la data emiterii titlului de plată, astfel încât A.N.R.P., prin refuzul de a da curs cererii reclamantei, prelungeşte în mod nejustificat şi arbitrar acest termen, situaţie care este inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. şi a dreptului acesteia de a se bucura de atributele dreptului de proprietate rezultând din decizia mai sus arătată.
Efectuarea raportului de evaluare nu este suficientă, reclamantele fiind îndreptăţite la soluţionarea cât mai urgentă a cererii lor prin emiterea titlului de despăgubire.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că aspectele reţinute de instanţa de fond potrivit cărora urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăşi termenul rezonabil de soluţionare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudenţa instanţei europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant.
S-au făcut referiri la etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi în etapa analizării legalităţii respingerii în natură a imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.
Referitor la etapa evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor.
Recurenta critică hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/ dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/ sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/ dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/ dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/ propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Nici motivul de recurs privind greşit aplicare a art. 274 C. proc. civ. nu poate fi primit. Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamante.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 218 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3934/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4243/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
