ICCJ. Decizia nr. 4248/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4248/2011
Dosar nr. 209/35/2011
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 109 din 6 mai 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de petenta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Bihor în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. şi în consecinţă a suspendat executarea Procesului verbal din 03 martie 2011 cu privire la poziţia nr. 13 din cuprinsul acestuia, precum şi a autorizaţiilor de pescuit acordate intimatei Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C., cu nr. 60; 61; 62; 63 şi 64 din 03 martie 2011, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare a acestor acte administrative, şi a obligat intimatele la plata către petentă a sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în dovedirea cazului bine justificat petenta a invocat faptul că, în mod paradoxal, doar la soluţionarea contestaţiei formulată de intimata Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. s-a constatat de către comisie faptul că această asociaţie are înscrise la I.T.M. Bihor pe suport electronic un număr de 9 contracte de muncă, din care 8 sunt pentru funcţii de custode, ceea ce înseamnă că această dovadă s-ar fi putut face ulterior termenului limită de depunere a documentelor.
Totodată a reţinut că nu se poate pune semnul de egalitate între activitatea de custode şi cea de paznic, iar conform disp. O.U.G. nr. 23/ 2008 şi ale Ordinului MA.D.R. nr. 15/2011, paznicul este personalul de specialitate care este solicitat în vederea obţinerii punctajului de la poziţia 7 din grila de evaluare.
De asemenea, în situaţia în care se constată un punctaj egal, cum este cazul în speţă, întrucât şi petenta şi intimata Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. au obţinut acelaşi punctaj de 100 de puncte, dispoziţiile pct. 15 din Procedura de emitere şi eliberare a permisului de pescuit recreativ/ sportiv şi a autorizaţiei, aprobată prin Decizia nr. 116/2011 a preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, prevăd că departajarea se face pe baza următoarelor criterii, în următoarea ordine: 1) tariful de acces cel mai mic în zona solicitată; 2) numărul cel mai mare de membri înregistraţi; 3) numărul personalului angajat cu atribuţii de control/ pază; 4) dotări tehnice proprii.
Petenta a arătat că, dacă s-ar fi aplicat aceste prevederi, contestaţia formulată de intimata Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. trebuia respinsă întrucât nici una din părţi nu a perceput tarif de acces, însă petenta are în schimb cel mai mare număr de pescari înregistraţi, cel mai mare număr de personal angajat cu atribuţii de pază/ control şi cele mai numeroase dotări.
Instanţa de fond a apreciat că prin invocarea acestor împrejurări de fapt şi de drept, s-a creat o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative în litigiu.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa a constatat că membrii asociaţiei petente care şi-au achitat contravaloarea cotizaţiei cât şi a permisului de pescuit, sunt puşi în situaţia de a mai achita o dată o taxă şi către intimata Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. pentru a putea pescui, altfel nu mai pot exercita pescuitul sportiv, deşi petenta a efectuat în anii anteriori acţiuni de repopulare şi ecologizare, cheltuind în acest scop importante sume de bani, din cotizaţiile membrilor asociaţiei, aspecte care fac dovada prejudiciului material viitor şi previzibil pe care petenta îl suportă ca urmare a emiterii actului administrativ în litigiu.
Împotriva hotărârii instanţei de fond Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. Oradea au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
I. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, Înalta Curte constată că deşi recurenta a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,5 lei şi timbru judiciar 0,15 lei, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului declarat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură ca netimbrat.
II. Recurenta Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. Oradea în motivele de recurs susţine că reţinute de instanţă sunt în contradicţie cu reglementările cuprinse în actele normative care reglementează desfăşurarea activităţii de pescuit recreativ/ sportiv, confundând activitatea de pază cu cea de control.
Criteriile la punctaj egal de 100 de puncte acordat atât nouă cât şi petentei A.J.V.P.S. Bihor - criteriu hotărâtor, nu este cel din pct. 15 lit. a) al Deciziei 116/2011 a Preşedintelui A.N.P.A ci cel prevăzut la art. 15 lit. b) din aceeaşi Decizie care arată că „au prioritate asociaţiile de pescari care au în administrare parcuri naturale/arii naturale protejate".
În situaţia dată se exclud practic criteriile de la pct. 15 lit. a) în număr de 4 care sunt: 1) tarife, 2) număr membri, 3) dotări şi 4) personal cu drept de control. Persoanele cu atribuţii de control nu sunt paznicii ci custozii care sunt în număr de 8, au cunoştinţe şi sunt abilitaţi însăşi prin Legitimaţiile de control emise de Guvernul României prin Ministerul Mediului şi Pădurilor şi care pot constata şi aplica sancţiuni contravenţionale de orice natură în zona de competenţă.
Recurenta mai arătă că orice pescar îşi poate obţine permisul de pescuit prin asociaţiile autorizate cât şi direct de la A.N.P.A.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu cercetează îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Condiţia existenţei cazului „bine justificat”, lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Independent de conţinutul motivelor de recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond corect a apreciat că situaţia prezentată de reclamantă este de natură a concluziona ca îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Raportat la probele administrate instanţa de fond, motivat şi argumentat a indicat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantelor în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
Faţă de cele arătate, reţinând aşadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t), că sunt întrunite cumulativ cerinţele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. Oradea va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei civile nr. 109 din 6 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de Asociaţia Pescarilor Sportivi A.C. Oradea împotriva sentinţei civile nr. 109 din 6 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4243/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 452/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
