ICCJ. Decizia nr. 4290/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4290/2011
Dosar nr. 11224/107/2010
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 22 septembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată pe rolul Tribunalului Alba, sub Dosar nr. 11224/107/2010, reclamantul Consiliul Local Jidvei a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE, anularea procesului-verbal de constatare din 14 aprilie 2010, refacerea controlului şi stabilirea persoanelor vinovate de neîndeplinirea proiectului, cu obligarea acestora la restituirea sumelor băneşti reprezentând fonduri comunitare declarate neeligibile.
A solicitat, totodată, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cadrul programului PHARE 2020 a formulat o cerere de finanţare pentru proiectul „O viaţă mai bună pentru romi”, în valoare de 42.510 euro.
Prin sentinţa nr. 643/CAF/2011, Tribunalul Alba a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competenţa în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ, central sau local şi de criteriul valoric.
A apreciat instanţa că, în cauză competenţa urmează a se stabili în funcţie de rangul autorităţii emitente, respectiv al Ministerului Finanţelor Publice (autoritate centrală), iar nu criteriul valoric, întrucât sumele ce se cer a fi restituite nu fac parte din categoria celor expres prevăzute de lege: taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, ci au altă natură - fonduri comunitare PHARE, asupra cărora nu se extinde criteriul valoric.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
La rândul ei şi Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 153 din 11 mai 2011 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Alba, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Această instanţă a reţinut, în considerentele hotărârii că, reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 14 aprilie 2010, act emis în baza prevederilor OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport cu această situaţie de fapt şi având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) lit. a) din OG nr. 79/2003 potrivit cărora actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare constituie titlu de creanţă precum şi pe cele ale art. 3 alin. (6) din acelaşi act normativ care stabilesc că împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, Curtea de Apel a apreciat că, în cauză competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de criteriul valoric stabilit la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în cauză fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară în sumă de 29.622,02 euro, asimilată creanţelor fiscale în sensul prevederilor C. proCod Fiscal, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Alba, competent şi din punct de vedere teritorial, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
3. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca regulator de competenţă.
Înalta Curte constată, în temeiul art. 20 C. proc. civ., existenţa unui conflict de competenţă.
Statuând asupra conflictului de competenţă, se reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie, în principal anularea procesului-verbal de constatare din 14 aprilie 2010 privind proiectul PHARE „O viaţă mai bună pentru romi” întocmit de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei cheltuielile neeligibile în sumă de 29.622,02 euro.
În partea finală a procesului-verbal de constatare menţionat se arată că acesta constituie titlul executoriu în temeiul OG nr. 79/2003, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 141 alin. (2) din OG nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de constatare menţionat anterior, Înalta Curte reţine incidenţa următoarelor dispoziţii ale OG nr. 79/2003:
„Art. 1 - Prezenta ordonanţă reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/sau din fondurile de cofinanţare aferente, ca urmare a unor nereguli”;
„Art. 2 - În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…) d) creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţială a acestor fonduri”;
Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanţă: a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare”;
Art. 3 alin. (4)-(6): „(4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proCod Fiscal, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar;
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proCod Fiscal
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”;
Art. 4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor”.
Din cuprinsul dispoziţiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal din 14 aprilie 2010 este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proCod Fiscal, ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi Cod, respectiv Titlul IX – „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”.
Decizia emisă în temeiul dispoziţiilor C. proCod Fiscal ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal şi poate fi contestată în condiţiile art. 218 alin. (2) din acelaşi Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”
În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proCod Fiscal, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze contestaţia formulată împotriva unei asemenea decizii sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei Tribunalului de cea a Curţii de apel fiind suma de 500.000 RON.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară – în sumă de 29.622,02 euro – asimilată creanţelor fiscale în sensul prevederilor C. proCod Fiscal, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului, astfel cum temeinic şi legal a reţinut Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 153 din 11 mai 2011.
Aspectele referitoare la excepţiile invocate de Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE, prin întâmpinare, vor fi analizate de instanţa competentă material şi teritorial să judece cauza.
În consecinţă, faţă de cele reţinute anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că revine competenţa de soluţionare a cauzei dedusă judecăţii Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre Consiliul Local al comunei Jidvei şi Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE, în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4269/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4291/2011. Contencios. Cerere necontencioasa.... → |
|---|
