ICCJ. Decizia nr. 4269/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4269/2011
Dosar nr.1394/33/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, anularea ordinului nr. 287 din 31 mai 2010 şi repunerea lui în funcţia deţinută anterior, aceea de director coordonator adjunct - Domeniul implementere producţie vegetală şi animală, politici de piaţă, fond funciar, din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 420 din 09 noiembrie 2010, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că ordinul de numire în funcţie a reclamantului a fost fundamentat pe dispoziţiile art. 3 alin. (3), (4), (5), (6), (10) şi (12) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale.
De asemenea, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale s-a statuat că prevederile art. 1 pct. 1-5, pct. 26 art. 3, 4, 5, 8 şi Anexa 1 din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului, administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local sunt neconstituţionale.
Totodată, prin Decizia nr. 414/2010 a Curţii Constituţionale s-a constatat că dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 1 pct. 6, art. 1 pct. 23 şi art. 1 pct. 28 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, sunt neconstituţionale.
A reţinut instanţa că lipsirea de temei constituţional a actelor normative are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contract de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă).
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.I., prin care a enunţat ordinele prin care a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct şi ordinul prin care a fost eliberat din funcţie, cu precizarea că ordinul nr. 287 din 31 mai 2010 a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs formulată în cauză, constată că aceasta nu respectă prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Înalta Curte apreciază că recurentul nu şi-a motivat, în fapt şi în drept, recursul şi nu a făcut nicio referire la conţinutul sentinţei atacate, limitându-se la enunţarea actelor administrative care au fost emise cu privire la persoana sa şi la faptul Oă ordinul nr. 287 din 31 mai 2010 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este nelegal.
Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DECIDE
Constată nul recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei nr. 420 din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4266/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4290/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
