ICCJ. Decizia nr. 4333/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 4126 din 26 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul H.I. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, că pârâtul H.I. a avut gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Hunedoara, apreciind ca relevante în acest sens și documentele semnate olograf de către pârât.
în raport de conținutul acestor înscrisuri, Curtea de Apel a apreciat îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității statului în anul 1978.
Din Raportul cu propuneri de încetare a supravegherii informative asupra numitului K.K. din 24 octombrie 1979 și din Nota informativă a colaboratorului Ionescu din 15 octombrie 1978 s-a reținut că pârâtul, în calitatea sa de ofițer de securitate a dispus luarea în evidență a persoanei menționate, având în vedere solicitarea acestuia de părăsire a teritoriului României.
Totodată, în aceiași calitate pârâtul a dispus instruirea informatorului în sensul strângerii de informații asupra aceleiași persoane dar și a altor persoane, ascultători ai postului de radio Europa Liberă, organizând astfel o rețea de informatori care să culeagă date despre cei care intenționau să părăsească teritoriul României.
în consecință, Curtea de apel a reținut că și cea de a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de lucrător al Securității cu atribuții pe linie de securitate, pârâtul a adus atingere dreptului la viață privată (art. 33 din Constituția României din anul 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturi civile și politice) și dreptului la liberă circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional cu privire la drepturi civile și politice.
2. Recursul promovat de recurentul-pârât H.I.
împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul H.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea căii de atac recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale incidente, în primul rând din cauză că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a introdus acțiunea de față în baza cererii persoanei lezate R.M.A., vizând ofițerii care au contribuit la dosarul acesteia din urmă, or în sarcina sa a fost reținută o așa-zisă contribuție, constând într-o singură filă la acest dosar.
Drept urmare, în opinia recurentului, în mod eronat instanța de fond a primit interpretarea dată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu privire la prevederile O.U.G. nr. 24/2008.
S-a mai arătat că raportat la analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată omisiuni și inadvertențe esențiale între situația prezentată în cererea de introducere a acțiunii, probele administrate și motivarea instanței de fond.
Recurentul a susținut că nu el a deschis supravegherea informativă privind pe numitul K.K. din 24 octombrie 1979, care de altfel a și primit aprobare și a plecat definitiv în Germania.
Cu privire la cea de-a doua persoană (medic stomatolog) recurentul a arătat că și cererea acesteia de plecare în străinătate, a fost soluționată favorabil, prin chiar contribuția sa, fără a se putea așadar reține îngrădirea dreptului la liberă circulație și nici la viața privată.
în opinia recurentului, nu sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 12 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008 pentru că, deși a avut calitatea de ofițer al Securității, nu a desfășurat activități care au suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.
3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 3041C. proc. civ., înalta Curte reține că recursul este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (7) O.U.G. nr. 24/2008 modificată și completată "persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securități pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu".
Problema dedusă judecății în prezenta cauză este de a determina dacă instanța de fond a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu acțiunea în constatarea calității recurentului-pârât de lucrător al Securității, în temeiul art. 11 O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât, după cum s-a evidențiat deja, această acțiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresată de numita R.M.A., în baza art. 6 alin. (1) din actul normativ arătat.
înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului în sensul că prima instanță, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din ordonanța mai sus arătată.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanță prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanță precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.
Analiza și interpretarea textelor legale anterior citate, atestă că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu și a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.
Este obligatoriu, în aceste condiții, ca recurentul să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitei R.M.A. în scopul constatării calității de lucrător al Securității al recurentului.
în cauza de față, singurul document, referitor la potențiale măsuri luate sau aprobate de recurent în contextul menționat, și rezultă că a fost întocmit de o persoană ce semnează "TM". Pe acest document se află o viză pusă de o altă persoană, prin care se face o trimitere indirectă la căpitanul H. pentru a furniza material informativ despre obiectivul "S.".
în opinia înaltei Curți, acest unic înscris depus ce conține de altfel numai referiri indirecte iar nu dovezi concrete despre măsurile ce ar fi fost luate nemijlocit de către recurent față de numita R.M.A., nu atesta că recurentul a contribuit direct la instrumentarea dosarului informativ al petiționarei, în scopul constatării calității acestuia de lucrător al Securității, în sensul textelor de lege sus arătate.
Actele dosarului nu demonstrează că numita R.M.A. ar fi fost urmărită de către recurent, prin activitățile desfășurate de acesta.
în consecință, apreciind că era fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condițiile interpretării greșite de prima instanță a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) O.U.G. nr. 24/2008, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul de față și a modificat sentința atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu mențiunea că o astfel de hotărâre era conformă cu o jurisprudență deja cristalizată în această materie la nivelul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în acest sens.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4332/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4330/2011. Contencios → |
|---|
