ICCJ. Decizia nr. 4446/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4446/2011
Dosar nr. 2642/2/2011
Şedinţa publică din 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 martie 2011, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând suspendarea executării deciziei nr. lII/3 din 25 ianuarie 2011 şi a procesului-verbal de constatare din 02 decembrie 2010 emise de Curtea de Conturi - Departamentul III, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei în fond.
În motivare, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei nr. lII/3 din 25 ianuarie 2011 şi a procesului-verbal de constatare din 02 decembrie 2010 emise de Curtea de Conturi - Departamentul III.
Cu privire la condiţia existenţei unui caz bine justificat, reclamanta a invocat ca argumente următoarele:
- măsurile stabilite de către reprezentanţii Curţii de Conturi în sarcina companiei vizează existenţa unor prejudicii pe diferite lucrări şi contracte, toate aceste sume adunate depăşesc bugetul companiei şi nu există din partea organului de control certitudinea existenţei acestor prejudicii, ceea ce a şi dus la contestarea acestora de către companie;
- prin Decizia nr. III/3/2011, Curtea de Conturi a stabilit în sarcina companiei mai multe măsuri privind stabilirea prejudiciului; măsuri ce trebuiesc aduse la îndeplinire până la data de 31 august 2011, ori declanşarea unei astfel de proceduri de stabilirea prejudiciului în 5 dintre situaţii necesită timp şi nu se poate finaliza până la data stabilită prin Decizia contestată. Depăşirea acestui termen duce la atragerea de sancţiuni mai mari din partea Curţii de Conturi pentru neîndeplinirea măsurilor stabilite, măsuri ce nu vor mai putea fi remediate ulterior rămânerii definitive şi irevocabilă a sentinţei pronunţate în fond;
- înscrierea unor eventuale sume stabilite ca fiind prejudiciu in opinia reprezentanţilor Curţii de Conturi afectează grav bugetul companiei, fiind vorba de un prejudiciu ce nu este cert, lichid şi exigibil, dovadă stă şi faptul că a contestat administrativ aceste măsuri stabilite de Curtea de Conturi, nu mai pot fi scoase din contabilitate;
- executarea măsurilor stabilite de reprezentanţii Curţii de Conturi durează în timp şi ar avea consecinţe deosebit de grave asupra activităţii instituţiei, deoarece introducerea prejudiciului în contabilitate duce la perturbarea gravă a exerciţiului financiar-contabil, prin blocarea acestor sume, ce duce la imposibilitatea de a avea lichidităţi şi a face plăţi şi a onora obligaţiile contractuale. Acest blocaj financiar afectează existenţa instituţiei, prin punerea în imposibilitatea realizării obiectivelor de interes naţional în această perioadă, situaţie care ar duce chiar la o stare de insolvabilitate (condiţia pagubei iminente fiind îndeplinită);
- în această situaţie nu se mai pot aloca sume de la bugetul de stat în vederea executării proiectelor de interes naţional aflate în derulare şi dacă pe instanţa s-ar constata că nu există prejudiciu, compania s-ar afla în imposibilitatea de a avea bani la buget in vederea onorarii penalităţilor ce ar decurge din neonorarea contractelor derulate in prezent;
- neexecutarea la termen a obligaţiilor contractuale duce la sancţionarea din nou a companiei de către reprezentanţii Curţii de Conturi pentru negestionarea corectă a fondurilor alocate de la bugetul de stat şi a da vina pe Curtea de Conturi nu este permis şi nu constituie argument juridic deşi realitatea şi legalitatea este alta;
- compania are proiecte finanţate nu numai de la bugetul de stat ci şi din împrumuturi internaţionale ceea ce obligă statul român să onoreze obligaţiile contractuale pentru a nu plăti penalităţi de întârziere; aceste penalităţii nu se mai plătesc din împrumut, ci din banii alocaţi de la bugetul de stat;
- tipurile de contracte încheiat de companie cu diferiţi parteneri au ca regulă contractele de tip Fidic a cărui procedură este specificată privind lucrările de infrastructură terestră.
Prin sentința nr. 3959 din 03 iunie 2011, Curtea de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului contestat, deoarece vizează apărări de fond ce nu pot fi examinate în cererea de suspendare, motiv pentru care a apreciat că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, s-a apreciat că nici această condiţie nu este îndeplinită, apărările reclamantei privind imposibilitatea de a avea lichidităţi şi de a onora obligaţiile contractuale sunt neîntemeiate, în condiţiile în care măsurile dispuse de către Curtea de Conturi au ca obiect stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea sumelor deja cheltuite, care ar trebui să aibă ca finalitate reîntregirea bugetului entităţii cu sumele cheltuite nelegal iar ulterior să se procedeze la virarea acestora în bugetul de stat. Prin aceste măsuri nu sunt vizate sumele alocate în bugetul entităţii, de la bugetul de stat şi necheltuite, pentru ca îndeplinirea acestora să ducă la afectarea contractelor aflate în derulare, prin afectarea finanţării lucrărilor aflate în curs de execuţie.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În raport de prevederile art. 261 C. proc. civ., recurenta a invocat nulitatea sentinţei atacate, întrucât nu i-a fost comunicată încheierea de ședință din data de 27 mai 2011 când au avut loc dezbaterile de fond, astfel că în lipsa acesteia, sentinţa este nulă.
Pe fond, a arătat că există o îndoială serioasă asupra legalităţii deciziei nr. III/3/2011 şi a procesului-verbal de constatare nr. 58699/2010 al Curţii de Conturi, în ceea ce priveşte modul cum pârâta a interpretat contractele de tip Fidic supuse controlului, stabilind în mod greşit în sarcina recurentei recuperarea unor debite de la părţile contractante, în condiţiile în care, contractele au fost respectate de părţi şi nu s-a adus niciun prejudiciu bugetului de stat şi nici bugetului companiei.
Recurenta a arătat că demararea procedurii de recuperare a unui prejudiciu durează şi necesită cheltuieli suplimentare datorită procedurilor contractuale stabilite de părţi şi alocare de noi sume ce nu sunt prevăzute în bugetul companiei şi care ar duce la un blocaj financiar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, prin care recurenta solicită nulitatea sentinţei, raportat la dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este neîntemeiat.
Norma legală prevăzută la art. 261 C. proc. civ., nu prevede obligaţia ca încheierea de la data când au avut loc dezbaterile să fie comunicată.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege a autorităţii publice emitentă a actului, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Instanţa de fond a interpretat corect aceste dispoziţii legale, constatând că recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor cumulative impuse pentru măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ.
Din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existenţa unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Apărările referitoare la îndeplinirea acestei prime condiţii legale au fost corect calificate de prima instanţă ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul unei acţiuni în anulare a celor două acte administrative contestate.
Măsura de suspendare a executării actelor administrative nu a fost justificată de recurentă nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Judecătorul fondului a considerat în mod întemeiat că măsurile dispuse prin actele administrative contestate nu sunt susceptibile să afecteze activitatea recurentei şi să producă efecte grave, de natura celor expuse în motivarea cererii de suspendare, fără a fi fost administrate probe concludente în acest sens.
Dimpotrivă, se constată că executarea măsurilor dispuse presupune verificarea şi stabilirea în concret a valorii prejudiciului, iar pentru realizarea acestor obligaţii, reclamanta are posibilitatea să prezinte documente justificative şi să formuleze apărări pentru a dovedi susţinerile privind constatarea greşită de către intimată a unor abateri de la legalitate şi regularitate.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii dată de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei nr. 3959 din 03 iunie 2011 a Curţii de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4445/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4447/2011. Contencios → |
|---|
