ICCJ. Decizia nr. 4439/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4439/2011
Dosar nr. 1008/39/2010
Şedinţa publică din 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 296 din 20 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a respins ca fiind rămasă fără obiect acţiunea reclamantei SC V. SRL Suceava formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei, având ca obiect refuz soluţionare cerere.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanta s-a adresat pârâtului la data de 25 august 2010, solicitând să i se răspundă la petiţia din 20 august 2010.
La data de 06 septembrie 2010, pârâtul a răspuns petiţiei reclamantei, încadrându-se în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 8 alin. (1) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Prin răspunsul formulat, pârâtul a comunicat reclamantei că în cazul unui refuz nejustificat al executorului judecătoresc de a îndeplini un act dat în competenţa sa, are posibilitatea, potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, de a se adresa instanţei judecătoreşti, Ministerul Justiţiei putând exercita doar un control administrativ asupra activităţii executorilor judecătoreşti.
Faţă de împrejurarea că răspunsul pârâtului din data de 06 septembrie 2010 a fost comunicat reclamantei în termenul de 30 de zile şi înainte ca aceasta să se adreseze instanţei de judecată, Curtea de apel a apreciat acţiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva sentinţei nr. 296 din data de 20 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC V. SRL Suceava, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate şi urmare rejudecării pricinii admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
Recurenta a învederat, prin motivele cererii de recurs, că, în mod eronat, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei pe motiv că aceasta a rămas fără obiect, pe considerentul că pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a răspuns petiţiei reclamantei. În realitate, pârâtul nu a răspuns petiţiei recurentei, iar prin întâmpinarea sa, depusă la dosarul cauzei şi necomunicată, a arătat că a răspuns petiţiei reclamantei, anticipat, pe data de 06 august 2010, chiar înainte ca recurenta să fi formulat şi depus petiţia prin poştă, cu confirmare de primire, la registratură, în data de 25 august 2010.
Prin urmare, pârâtul a răspuns la o petiţie care încă nu a fost formulată şi depusă la registratură, fapt ce rezultă şi din numărul de înregistrare al acestui răspuns din 06 august 2010. Altfel, pârâtul nu depune la dosar niciun înscris care să probeze că răspunsul la petiţia reclamantei a fost comunicată acesteia într-un mod care să confirme primirea acestui răspuns, iar simpla afirmaţie a pârâtului în sensul că a comunicat răspunsul la petiţie în termenul legal, în lipsa probelor, nu face decât să dezinformeze instanţa.
Pe de altă parte, recurenta a precizat că în răspunsul depus de pârât la dosarul pricinii nu se face referire la petiţia reclamantei din 20 august 2010, ci acest răspuns are un caracter general, cu extrase de lege, prin care, în rezumat, recurenta este îndrumată către o instanţă de judecată, pe motiv că Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti exercită doar un control administrativ asupra executorilor judecătoreşti. Or, susţinerea că pârâtul exercită numai un control administrativ asupra executorilor judecătoreşti nu este conformă cu realitatea, respectiv cu conţinutul art. 4, art. 59 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, niciun text de lege nelimitând atribuţiile Ministerul Justiţiei la „controlul administrativ al executorilor judecătoreşti”.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe temeiul următoarelor considerente.
Ministerul Justiţiei a răspuns la petiţia formulată de reclamantă, prin adresa din data de 06 septembrie 2010, nefiind astfel depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 8 alin. (1) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. Dintr-o eroare materială a fost menţionat faptul că răspunsul a fost formulat la data de 06 august 2010 în loc de 06 septembrie 2010.
Susţinerile recurentei în sensul că răspunsul formulat de Ministerul Justiţiei este un răspuns general sunt nefondate, întrucât din conţinutul răspunsului se poate observa că acesta se referă strict la cele solicitate de reclamantă prin petiţia formulată. Prin urmare, instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea, răspunsul fiind formulat în termenul legal de 30 de zile, în speţă nefiind incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Prin nesoluţionare în termenul legal a unei cereri se înţelege, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
În mod întemeiat, prin hotărârea atacată, a fost respinsă ca rămasă fără obiect acţiunea reclamantei SC V. SRL Suceava, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să răspundă petiţiei din 20 august 2010, cu motivarea că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 8 alin. (1) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor nu a fost depăşit. Într-adevăr, se constată, din probatoriul cu înscrisuri administrat în litigiu, că memoriului adresat de reclamantă şi înregistrat în 25 august 2010 Ministerul Justiţiei a răspuns prin adresa din 06 septembrie 2010, astfel că petiţia recurentei a fost rezolvată în termenul de 30 de zile de la înregistrare, prevăzut de lege.
În aceste condiţii, cum motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC V. SRL Suceava împotriva sentinţei nr. 296 din 20 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V. SRL Suceava împotriva sentinţei nr. 296 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4437/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4445/2011. Contencios → |
|---|
