ICCJ. Decizia nr. 4609/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4609/2011
Dosar nr.3366/2/2010
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, obligarea acestora la recuperarea prejudiciului cauzat, prin recalcularea drepturilor prevăzute de art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 60 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este persoană cu handicap şi din acest motiv se află într-o situaţie materială specială, iar pârâţii refuză să-i acorde drepturile prevăzute pentru persoanele aflate în această categorie, din punct de vedere medical.
Prin întâmpinările formulate, pârâtele au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pârâta Casa Naţională de Pensii invocând şi necompetenţa materială a instanţei de apel.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 526 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea faţă de aceşti pârâţi; a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
3. Considertentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor a reţinut că nu rezultă existenţa unui raport juridic obligaţional cu aceştia, care să poată fi transpus prin prezenta cerere într-un raport de drept procesual.
Referitor la excepţia necompetenţei materiale a instanţei de apel, s-a reţinut faptul că, în speţă, în raport de pretenţiile reclamantului referitoare la drepturi de asigurări sociale, sunt aplicabile prevederile art. 155 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora tribunalele soluţioneată în primă instanţă litigiile privind „a) modul de calcul şi de depunere a contributiei de asigurari sociale; b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere; c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale; d) deciziile de pensionare; e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; f) modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizatiilor şi a altor drepturi de asigurari sociale; g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţii încheiate conform prezentei legi; h) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi; i) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.”
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând fie casare hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, fie casarea hotărârii şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Asupra admisibilităţii recursului
Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: „dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent”.
Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nicio cale de atac.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinţei nr. 526 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4597/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4615/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
