ICCJ. Decizia nr. 4617/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4617/2011
Dosar nr. 460/59/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii S.A.F. şi S.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestuia, prin reprezentantul său legal, să transmită dosarul evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce li se cuvin pentru imobilul - construcţie cu destinaţia de locuinţă, situat în Lugoj, despăgubiri ce au fost solicitate prin notificarea din 05 iunie 2001, care formează obiectul Dosarului nr. 24063/CC/2006, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B.N.T. în 05 iunie 2001, transmisă Prefecturii Judeţului Timiş şi comunicată spre soluţionare Primăriei Municipiului Lugoj, au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Lugoj, jud. Timiş.
La data de 19 iunie 2009, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Lugoj, prin Primar, în situaţia în care subscrisa Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenţii rezultate din prezenta cauză.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 43 din 27 ianuarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.A.F. şi S.M., obligând Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea Dosarului nr. 24063/CC/2006 şi să desemneze un executor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanţilor.
De asemenea, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Lugoj, precum şi cererea de chemare în garanţie a acesteia şi, a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut cu privire la cererea de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Lugoj, că această cerere a fost formulată pentru situaţia în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenţii rezultate din prezenta cauză.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Lugoj instanţa a reţinut că, într-adevăr, Primăria nu are personalitate juridică, însă lipsa personalităţii juridice este irelevantă sub aspectul calităţii procesuale a instanţei respective. Se subliniază în continuare că, chiar dacă Primarul Municipiului Lugoj nu se confundă cu aparatul administrativ pe care îl conduce, totuşi, actele administrative ale Primăriei sunt emise în virtutea atribuţiilor conferite de lege Primarului, care conduce acest aparat administrativ pus la dispoziţia sa prin lege. Subordonarea directă a Primăriei faţă de Primar conduce la concluzia că din punct de vedere juridic, nu se poate reţine o delimitare a actelor Primarului de cele ale Primăriei pe care o conduce.
Cu privire la fondul cererii de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că, deşi a înregistrat dosarul în luna aprilie 2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a solicitat şi nici nu a dispus revocarea dispoziţiei din 20 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Lugoj şi doar după primirea citaţiei a restituit dosarul reclamanţilor, la chemata în garanţie Primăria Municipiului Lugoj.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurentul a susţinut că hotărârea instanţelor de fond este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte obligarea lui la transmiterea dosarului de evaluare, întrucât potrivit pct. 16.5 din HG nr. 1095/2005 deciziile/dispoziţiile emise în baza Legii nr. 10/2001 trebuie însoţite de o documentaţie completă or, dosarul reclamanţilor nr. 24063/CC nu este complet.
În ceea ce priveşte aspectele reţinute de instanţă privind depăşirea de către pârât a termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, s-a reţinut că acestea sunt neîntemeiate, întrucât deşi Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede parcurgerea procedurii administrative într-un termen rezonabil, totuşi jurisprudenţa Curţii Europene în materie de termen rezonabil, stabileşte anumite criterii ce trebuie luate în calcul, astfel că, considerentele reţinute de instanţa de fond se dovedesc a fi neîntemeiate.
Sentinţa instanţei de fond a fost criticată de recurent şi sub aspectul obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată, susţinându-se că au fost încălcate dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., întrucât Comisia Centrală a recunoscut implicit dreptul subiectiv al reclamantului şi pretenţiile acestuia.
Recursul este nefondat.
Cadrul procesual al litigiului a fost corect stabilit de către instanţa de fond, astfel că, în mod neîntemeiat a fost criticată de către recurentă soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Lugoj, precum şi cererea de chemare în garanţie a acesteia de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, Primăria Municipiului Lugoj nu are personalitate juridică, însă, lipsa acesteia este irelevantă sub aspectul calităţii procesuale a instanţei respective.
Subordonarea directă a Primăriei faţă de Primar, reţine instanţa de fond, conduce la concluzia că din punct de vedere juridic nu se poate reţine o delimitare a actelor Primarului de cele ale Primăriei pe care o conduce.
Referitor la respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Lugoj, urmează a se constata că şi sub acest aspect soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, chemata în garanţie urmând să răspundă în ipoteza în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenţii.
Cum în cauză nu s-a reţinut nelegalitatea dispoziţiei din 20 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Lugoj, în mod corect instanţa de fond a constatat că răspunderea pentru întârzierea soluţionării Dosarului nr. 24063/CC/2006 aparţine exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Aşadar, instituţia învestită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire pentru imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001 este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat şi pentru faptul că instanţa de fond a apreciat corect că Dosarul nr. 24063/CC, predat secretariatului comisiei recurente în luna aprilie 2006, trebuia soluţionat într-un termen rezonabil, chiar dacă Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen.
Susţinerea recurentei-pârâte privind reglementarea unei ordini de soluţionare a dosarelor prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 nu poate fi reţinută în raport de durata mare a perioadei de la data înregistrării dosarului la Secretariatul Comisiei şi lipsa oricărui demers pentru parcurgerea etapelor din cadrul procedurii prevăzute de Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De altfel, Decizia invocată de recurenta-pârâtă nu prezintă relevanţă în soluţionarea raportului juridic dedus judecăţii în prezenta cauză, fiind adoptată la o dată ulterioară celei la care a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Dosarul nr. 24063/CC/2006, pentru care instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat de soluţionare într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4615/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4625/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
