ICCJ. Decizia nr. 4625/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4625/2011
Dosar nr. 792/33/2011
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună suspendarea executării procesului-verbal de constatare emisă de pârât la data de 26 ianuarie 2011 şi înregistrat în 01 februarie 2011, privind proiectul „Înfiinţare fabrică de procesare carne 14t/zi, judeţul Bistriţa-Năsăud, localitatea Bistriţa”, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 397 din 05 iulie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că reclamanta nu a probat îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Mai precis, împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea activităţii societăţii, datorită executării actului administrativ atacat în procedura administrativ jurisdicţională, nu poate fi reţinută ca fiind un caz bine justificat, având în vedere situaţia financiară a reclamantei, adică cifra de afaceri şi evoluţia societăţii.
În plus, judecătorul fondului a arătat faptul că probarea cererii de suspendare s-a realizat de către reclamantă prin invocarea împrejurării că lipsa elementelor de individualizare a situaţiei de fapt echivalează cu lipsa însăşi a indicării în procesul-verbal atacat a stării de fapt, ceea ce reprezintă un motiv de nulitate a acestuia, în raport de prevederile art. 3 din HG nr. 79/2003.
În opinia primei instanţe, prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative trebuie să fie răsturnată pe baza unor argumente solide, de natură a justifica aplicarea dispoziţiilor de excepţie, iar reclamanta nu a argumentat şi probat într-o manieră incontestabilă existenţa cazului bine justificat.
În altă ordine de idei, Curtea a subliniat faptul că, prin Decizia din 17 martie 2011 emisă de pârât, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative promovate de reclamantă până la primirea, după caz, a notei de control a Departamentului pentru Luptă Antifraudă (D.L.A.F.), a raportului final al Oficiului European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F.) sau a rechizitoriului Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.), dar nu mai mult de 6 luni de la data primirii deciziei de către beneficiar.
Decizia de suspendare este fundamentată pe dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal şi apare ca fiind justificată în raport de starea de fapt relevată de reclamantă, motiv pentru care nu poate constitui un caz bine justificat.
Totodată, în concepţia primei instanţe faptul că suma stabilită prin actul contestat este mare şi că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, în mod implicit, există şi o pagubă iminentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C. SA, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii cererii de suspendare.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că judecătorul fondului nu a analizat decât într-o măsură foarte mică argumentele şi probele pe care aceasta le-a invocat în susţinerea cererii de suspendare.
În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta menţionează faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 07 octombrie 2011, intimatul a depus la dosar Decizia nr. din 03 martie 3011 prin care a soluţionat contestaţia administrativă formulată de recurentă.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţa de contencios administrativ a fost investită de către recurenta-reclamantă cu cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 privind proiectul „Înfiinţare fabrică de procesare carne 14t/zi, judeţul Bistriţa-Năsăud, localitatea Bistriţa”, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Prin Decizia din 03 martie 2011, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a admis contestaţia formulată de SC C. SA şi a anulat debitul constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011, precum şi toate documentele subsecvente.
În motivarea acestui act administrativ s-a reţinut faptul că, până la data întocmirii sale, O.L.A.F., D.L.A.F. şi D.N.A. nu au prezentat la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit rezultatele investigaţiilor şi reverificărilor la firma E. GmbH, că perioada de suspendare a soluţionării contestaţiei, menţionată în Decizia din 17 martie 2011, urmează să expire, iar în măsura în care se va constata, ulterior, prin raportul final al O.L.A.F. sau prin nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislaţiei în vigoare.
În consecinţă, având în vedere măsura dispusă prin Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative anterior individualizată, precum şi dispoziţiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a efectelor procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit ca rămasă fără obiect.
Înalta Curte va obliga pârâta la 1.700 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, cu aplicarea art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. SA Bistriţa împotriva sentinţei nr. 397 din 05 iulie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâta la 1.700 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4617/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4630/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
