ICCJ. Decizia nr. 4729/2011. Contencios

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4729/2011

Dosar nr. 317/43/2010

Şedinţa publică de la 14 octombrie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi suspendarea executării actului normativ atacat, reţinându-se în considerentele acţiunii că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituţia României şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi cuprinde dispoziţii care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.

Prin sentinţa civilă nr. 10 din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi ca lipsită de obiect cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtului de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, şi a pus în vedere reclamantei să facă dovada, pentru termenul de judecată din 11 ianuarie 2011, a îndeplinirii procedurii prealabile, anterior sesizării instanţei de judecată, respectiv să justifice împrejurarea că a solicitat autorităţii publice emitente a actului atacat, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Neîndeplinindu-şi această obligaţie procedurală instituită în sarcina sa de către instanţă, Curtea de Apel a apreciat că, în prezenta cauză, reclamantul nu este în măsură să justifice îndeplinirea cerinţei legale instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât soluţia care se impune a fi adoptată aşadar, este respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, ca urmare a admiterii excepţiei invocate de pârât.

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că instanţa de judecată, putea în baza rolului activ pe care trebuie să-l manifeste în cadrul judecăţii, să încerce să înlăture excepţia inadmisibilităţii acţiunii, chiar dacă nu a îndeplinit procedura prealabilă.

Totodată recurentul consideră că este un motiv de ordine publică faptul că prin decizia nr. 38 din 07 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat actul administrativ individual - H.G. nr. 735/2010 de recalculare a pensiilor militarilor, categorie inclusă în aceeaşi lege specială - Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Cele două hotărâri de guvern H.G. nr. 735/2010 respectiv H.G. nr. 737/2010 reglementează aceleaşi aspecte, fiind de fapt norme de aplicare a Legii nr. 119/2010. Deci, ar fi o discriminare evidentă şi o practică judiciară neuniformă ca pentru o categorie de persoane inclusă în aceeaşi lege să se respecte normele de aplicare şi pentru altă categorie nu.

Recurentul mai arată că prin cererea scrisă însoţită de Confirmarea de primire A1. din februarie 2011 a solicitat Guvernului României să suspende şi să anuleze H.G. nr. 737/2010 ca fiind nelegală şi discriminatorie ca urmare a prevederilor de retroactivitate şi de încălcare a principiilor dreptului internaţional şi a jurisprudenţei C.E.D.O. în cazul recalculării pensiilor.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerente în continuare arătate.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

În cauză, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Aşadar, neîndeplinirea de către recurent a acestei cerinţe procedurale a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei invocate de pârâţi.

Recurentul a avut cunoştinţă de această excepţie de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâţi şi a cărei copie i-a fost comunicată.

Cu toate acestea, recurentul nu a formulat apărări şi nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4729/2011. Contencios