ICCJ. Decizia nr. 4743/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4743/2011
Dosar nr. 1022/36/2009*
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2011
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5 din 10 ianuarie 011 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă, fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a admis sesizarea, a constatat perimată acţiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta B.O.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta B.O.V. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 32009 din 24 iunie 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Constanţa.
Verificând lucrările dosarului, instanţa a constatat că prin încheierea pronunţată în şedinţă publică din 09 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor.
De la această dată, timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă a persoanelor interesate.
Drept urmare, la 26 noiembrie 2010, în conform cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a cererii.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta B.O.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare se arată că are un handicap accentuat şi este sub supraveghere permanentă. Din acest motiv nu s-a putut prezenta la termenele la care se desfăşurau şedinţele publice, fapt ce a determinat suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a pârtilor şi respectiv constatarea perimării acţiunii.
Examinând cauza şi decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Conform art. 250 alin. (1) din C. proc. civ.: „cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării”.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, în mod corect a constatat perimată acţiunea reclamantei.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.O.V. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă, fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4742/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4744/2011. Contencios → |
|---|
