ICCJ. Decizia nr. 4744/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4744/2011
Dosar nr. 405/2/2010
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 3247 din 3 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării, a anulat acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Piteşti, ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, la termenul de judecată din data de 3 septembrie 2010, constatând că reclamantul, deşi legal citat cu menţiunea timbrării acţiunii cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 4 RON şi cu timbru judiciar, în valoare de 0,3 RON - conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi, respectiv, art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar - nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării acţiunii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că, la data de 19 august 2010, aşa cum rezultă din ordinul de plată anexat, Ministerul Justiţiei a achitat taxa de timbru anticipat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997, dovadă însă care, dintr-o eroare, nu a ajuns la dosarul cauzei, la termenul din 3 septembrie 2010.
Prin urmare, în mod greşit acţiunea a fost anulată pe considerentul că reclamantul a fost citat cu menţiunea timbrării, iar acesta nu s-a conformat obligaţiei prevăzute de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cererea se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a anulat cererea.
Recurenta susţine că a achitat taxa, dovada acesteia depunând-o în faţa instanţei de recurs, însă Ordinul de plată nr. 1825 din 19 august 2010 poartă doar ştampila şi semnătura emitentului, fără a exista dovada depunerii şi înregistrării lui la o unitate bancară pentru efectuarea plăţii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 3247 din 3 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4743/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5293/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
