ICCJ. Decizia nr. 486/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta SC S. SA Ploiești, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrație Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Brazi și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrarea Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, să se dispună anularea deciziei din 25 ianuarie 2008 și refacerea raportului de inspecție fiscală din 24 aprilie 2007, a dispozițiilor privind măsurile stabilite de inspecție și a deciziei de impunere din 11 mai 2007, în sensul corectării evidenței din cadrul Administrației Finanțelor Publice Brazi privind datoriile din fișa plătitorului SC S. SA și să se suspende executarea actelor administrative atacate până la soluționarea acțiunii pe fond.
Pe parcursul soluționării cauzei, la 26 mai 2008, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că se contestă numai suma de 5.882.307 RON, reprezentând cheltuielile ce au influențat pierderea fiscală pe anii 2005 și 2006.
De asemenea, prin cererea depusă la termenul din 23 iunie 2008, reclamanta a arătat că renunță la judecarea cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale.
2. Hotărârea Curții de apel
Prin sentința nr. 85 din 02 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești a admis, în parte, acțiunea precizată de reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrație Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Brazi și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrarea Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a anulat în parte decizia din 25 ianuarie 2008 emisă de Agenția Națională de Administrație Fiscală, respectiv în parte pct. 2 și a dispus refacerea raportului de inspecție fiscală din 24 aprilie 2007 în sensul că suma de 1.148.606 RON este deductibilă fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că suma de 5.882.307 RON reprezentând pierderea fiscală pe anii 2005-2006, a fost stabilită de organele fiscale, prin raportul de inspecție fiscală, ca fiind nedeductibilă, însă aceasta nu este în totalitate nedeductibilă, potrivit concluziilor expertului contabil.
Prin urmare, instanța de fond, având în vedere atât concluziile raportului de expertiză contabilă, cât și prevederile C. proc. fisc., a constatat că în mod nelegal organele fiscale au apreciat ca nedeductibilă suma de 1.148.606 RON - reprezentând contravaloare combustibil, piese de schimb și materiale, necesare desfășurării activității de producție efectuate în scopul realizării de venituri, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 21 alin. (1) C. fisc. deoarece aceste cheltuieli au la baza documente justificative.
3. Recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor
împotriva sentinței Curții de apel au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 30 pct. 9, precum și dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
Ambele recurente susțin că prima instanță s-a mărginit să preia concluziile expertului contabil în ceea ce privește deductibilitatea sumei de 1.148.606 RON fără să motiveze care sunt considerațiile pentru care a înlăturat apărările lor.
în condițiile în care în etapa administrativă nu s-a putut recunoaște caracterul deductibil al cheltuielilor respective, în lipsa documentelor justificative, era necesar ca expertul să expună detaliat, în argumentarea concluziilor sale, care sunt dovezile prezentate de parte. Or, afirmă recurentele, expertul contabil s-a rezumat la constatări cu caracter general, verificând numai un număr de 1046 bonuri de consum a căror valoare este de 444.640 RON.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursurilor
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, dar și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru motivele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Intimata-reclamantă SC S. SA Ploiești a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal competentă cu o acțiune având ca obiect anularea parțială a deciziei din 25 ianuarie 2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, respectiv a pct. 2 al acesteia, solicitând refacerea raportului de inspecție fiscală din 24 aprilie 2007 în privința cheltuielilor ce au influențat pierderea fiscală pe anii 2005 și 2006 în cuantum total de 5.882.307 RON.
Soluționând acțiunea, prima instanță a considerat că este fondată numai în partea privitoare la cheltuielile reprezentând combustibil, piese de schimb și materiale necesare activității de producție efectuate în scopul realizării de venituri, în cuantum de 1.148.606 RON, dispunând refacerea raportului de inspecție fiscală în consecință.
Cum reclamanta SC S. SA Ploiești nu a formulat recurs împotriva sentinței primei instanțe, rezultă că în privința cheltuielilor indicate în decizia administrativă atacată, la pct. 2 liniuțele 2-14 există putere de lucru judecat, înalta Curte neputând examina hotărârea primei instanțe în partea care le vizează.
Ca urmare, în limitele fixate prin recursurile de față, înalta Curte reține că este învestită cu verificarea legalității soluției în privința pct. 2, prima liniuță din decizia din 25 ianuarie 2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, care se referă la "respingerea ca nemotivată a contestației administrative pentru cheltuielile care au influențat pierderea fiscală pe anii 2005 și 2006, reprezentând cheltuieli înregistrate fără a avea la bază documente justificative în sumă de 1.148.606 RON".
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (4) lit. f) C. fisc.:
"(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor".
Din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 24 aprilie 2007 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova rezultă că suma de 1.148.606 RON înregistrată pe costuri în luna noiembrie 2005 se compune din:
- 200.000 RON, suma cu care a fost afectat rulajul lunar al contului contabil 6022 "Cheltuieli privind combustibilul";
- 310.000 RON, suma cu care a fost afectat rulajul lunar al contului contabil 6024 "Cheltuieli privind piesele de schimb";
- 638.606 RON, suma cu care a fost afectat rulajul lunar al contului contabil, "Cheltuieli cu materiale consumabile".
Pentru clarificarea împrejurărilor în care sumele indicate au fost înregistrate pe costuri, în conturile contabile specifice, prima instanță a dispus în mod legal în temeiul art. 201 C. proc. civ., administrarea probei cu expertiza contabilă, lucrarea fiind efectuată de expertul M.C. care a concluzionat în sensul că întreaga sumă de 1.148.606 RON este deductibilă fiscal.
Preluând necritic concluzia expertului, prima instanță nu a observat însă că raportul de expertiză contabilă este sumar și abordează superficial obiectivele fixate de instanță, neputând fi considerat o probă științifică, după cum în mod justificat arată recurentele.
Astfel, expertul își argumentează concluzia pe împrejurarea că: "volumul mare de muncă necesitat de căutările în arhivă și copierea documentelor din perioadele trecute au făcut imposibilă prezentarea acestora până la data încheierii expertizei contabile. Au fost verificate un număr de 1046 bonuri de consum a căror valoare este de 444.640 RON, iar din analiza acestora rezultă faptul că acestea reprezintă consumuri necesare activității societății".
Prin urmare, expertul a identificat efectiv documente justificative numai pentru cheltuieli în valoare de 444.640 RON, pentru diferență presupunând doar că reclamanta le deține.
Or, în contextul în care nici în etapa administrativă a litigiului și nici în cea judiciară, intimata-reclamantă nu a prezentat dovezi care să justifice deductibilitatea tuturor cheltuielilor reținute, înalta Curte va modifica în mod corespunzător soluția atacată, pentru suma pentru care o astfel de dovadă s-a făcut pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță: 444.640 RON.
Pentru diferență, înalta Curte reține că SC S. SA Ploiești nu și-a îndeplinit obligația păstrării (arhivării) documentelor justificative, clasării și sistematizării lor într-o manieră care să permită controlul situației desfășurate, așa încât nu există temei legal pentru valorificarea vreunei prezumții de corectitudine a înregistrărilor contabile în favoarea sa și, deci, pentru recunoașterea întregii sume contestate ca fiind deductibilă fiscal.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse în decizie, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. s-au admis recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în sensul modificării parțiale a sentinței atacate dispunându-se refacerea raportului de inspecție fiscală din 24 aprilie 2007 în privința sumei de 444.460 RON care era deductibilă fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4934/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 475/2011. Contencios → |
|---|
