ICCJ. Decizia nr. 4935/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. 5661/318/2010, Municipiul Târgu Jiu și Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu au solicitat, în baza art. 322 pct. 1, pct. 3 și pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 1621 din 8 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosar.
în motivarea cererii, revizuienții au arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1621 din 8 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosar, a fost de admisă cererea de chemare în judecată formulată de SC S. SRL, în contradictoriu cu Municipiul Târgu Jiu, că reclamanta a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra unei construcții în suprafață 279 mp, amplasată pe 10.646 mp, ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare din anul 1997. Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1444 din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă.
Prin sentința civilă nr. 188 din 10 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar, a fost admisă cererea formulată de reclamanții M.M., P.V., B.C., P.I., N.G. și P.C., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC S. SRL și Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, și a fost anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, din 14 martie 1994, pentru suprafața de teren de 0,4754 mp. Sentința a rămas irevocabilă în baza decizie civile nr. 1852 din 20 martie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în condițiile în care instanța de judecată a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 14 martie 1994 cu privire la terenul pe care se află construcția, astfel că într-o atare situație nu operează accesiunea imobiliară, se impune revizuirea sentinței civile nr. 1621 din 8 martie 2007 a Judecătoriei Târgu Jiu întrucât în cauză sunt incidente prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., ca urmare a pronunțării unor hotărâri definitive potrivnice.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 5110 din 2 iulie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că în conformitate cu art. 323 alin. (2) din C. proc. civ., cererea de revizuire este de competența instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, în speță fiind vorba de instanța supremă.
Cauza a fost înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 12179/318/2010.
La termenul din 19 aprilie 2011, instanța, având în vedere lipsa părților, precum și faptul că nici una dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea revizuienților.
înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată în prezenta cauză este inadmisibilă. Conform art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută în situația în care există contrarietate de hotărâri pronunțate în dosare diferite, având, însă, același obiect și aceleași părți.
în termenii textului legal precitat, revizuirea pentru existența unor hotărâri judecătorești potrivnice este admisibilă "Dacă există hotărâri definitive, potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Având ca reper textul legal precitat, rezultă cu evidență că nu există contrarietate de hotărâri deoarece sentințele amintite nu au fost pronunțate în același litigiu, astfel încât tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză, să fi fost realizată. Astfel, într-una dintre cauze s-a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra unei construcții, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile Codului civil, în timp ce în cea de a doua cauză a fost contestat pe calea contenciosului administrativ titlul de proprietate al unei suprafețe de teren, fără să existe identitate perfectă între părți și fără ca acestea să aibă aceeași calitate în ambele dosare.
Față de cele ce preced, înalta Curte a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. era inadmisibilă și a respins-o ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4944/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4943/2011. Contencios → |
|---|
