ICCJ. Decizia nr. 5420/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5420/2011
Dosar nr. 1180/35/2010
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea Hotărârii nr. 15375 din 15 noiembrie 2010 emisă de pârâtă, contestând temeinicia şi legalitatea acesteia în ceea ce priveşte stabilirea calităţii de refugiat a numitei S.V.S., soţia reclamantului, decedată în prezent.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că are calitatea de urmaş al soţiei sale decedate în anul 2003 S.V.S., care în perioada ocupaţiei hortyste: 1 aprilie 1941-martie 1945, a fost refugiată din localitatea Sântion, în localitatea Beliu.
A mai arătat că hotărârea atacată este eronată, având în vedere că reclamantul a probat în faţa Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 că mama soţiei sale decedate era recăsătorită cu P. G., iar acesta, profitând de faptul că era notar, printr-un abuz, a trecut în cate şi copiii soţiei sale, proveniţi dintr-o căsătorie anterioară tot pe numele de P.
Prin sentinţa nr. 45/CA din 11 februarie 2011, Curtea de Apel Oradea - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul S.I., a anulat hotărârea nr. 15375 din 15 noiembrie 2010 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul a dovedit faptul refugierii soţiei sale decedate, împreună cu părinţii, din cauza persecuţiilor etnice exercitate de regimul hortyst şi a apreciat că numita P.S. este aceeaşi persoană cu M.V.S. - soţia reclamantului, astfel cum reiese din Tabelul nominal al refugiaţilor din anul 1941.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine în esenţă că instanţa de fond a interpretat greşit probele administrate în cauză, având în vedere că informaţiile obţinute de la Arhivele Naţionale contrazic celelalte acte din dosar, precum şi declaraţiile autentificate ale martorilor în sensul că deşi este menţionată ca refugiată numita P.S., în actele de stare civilă ca soţie a reclamantului este menţionată M.V.S., neexistând nici un act document care să ateste că este una şi aceeaşi persoană.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
Or, din Tabelul Nominal al Refugiaţilor din 1941, declaraţiile martorilor P.R.E.L. şi A.G.C.A., date în faţa notarului public (f 9 şi 10- dosar fond), precum şi în faţa instanţei de judecată, beneficiare ale Legii nr. 189/2000, precum şi din actele de stare civilă ale soţiei reclamantului şi ale surorii acesteia rezultă cu certitudine că P.V. - menţionată în tabelul refugiaţilor este una şi aceeaşi persoană cu M.V.S. (căsătorită S.).
Având în vedere că reclamantul a făcut dovada calităţii sale de soţ supravieţuitor al numitei S.V.S. (decedată în anul 2003) şi, până în prezent nu s-a recăsătorit, iar, în cauză, dovada refugiului soţiei reclamantului s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect a admis acţiunea şi a obligat pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 45/CA din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5416/2011. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 5431/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
