ICCJ. Decizia nr. 5441/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5441/2011
Dosar nr. 3386/2/2011
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Prin cererea formulată la data de 12 aprilie 2011, reclamantul O.L.M. a solicitat instanţei suspendarea H.G. nr. 737/2010, adoptată de pârâtul Guvernul României, până la pronunţarea instanţei de fond.
Reclamantul a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată, prin care s-a aprobat metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, contravine principiului neretroactivităţii legii civile, adaugă la lege, fiind contrară şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În cauză a fost formulată o cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtului, de către intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Prin Sentinţa nr. 4180 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admis acţiunea reclamantului O.L.M., a suspendat executarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunţarea instanţei de fond şi a respins cererea de intervenţie accesorie a intervenientului Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a constatat că prin hotărârea a cărei suspendare se solicită s-a adoptat metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
S-a reţinut că prin recalcularea pensiilor, nu numai că se obţine o reducere drastică a cuantumului acestora, dar şi o schimbare radicală a regimului juridic al acestora, fără ca în cuprinsul hotărârii să se prevadă explicit necesitatea unui asemenea demers.
În atare situaţie, s-a apreciat că, cel puţin la nivel de aparenţă, H.G. nr. 737/2010 încalcă art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum corect a susţinut şi reclamantul, fiind în consecinţă îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte paguba iminentă, s-a constatat că aceasta este evidentă şi constă în diferenţa dintre pensia de care reclamantul beneficia înainte de intrarea în vigoare a H.G. nr. 737/2010 şi cea pe care o obţine după recalculare.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Guvernul României, solicitând, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar, modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul O.L.M., ca neîntemeiată.
Guvernul României a criticat sentinţa în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:
- nu a fost comunicată încheierea de amânare a pronunţării din data de 7 iunie 2011, împrejurare care atrage nulitatea hotărârii, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
- judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra niciuneia dintre excepţiile invocate prin întâmpinări, nu a fost pusă în discuţie cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împrejurare care, de asemenea, se încadrează în motivul de casare prevăzut în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
- hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa a reţinut în mod greşit că în speţă erau îndeplinite cumulativ toate condiţiile legale pentru a proceda la suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, motivând hotărârea pe o aparentă neconformitate a H.G. nr. 737/2010 şi a Legii nr. 119/2010, în raport de Convenţia europeană a drepturilor omului, aspecte care nu pot fi luate în considerare faţă de obiectul acţiunii în contencios administrativ ( art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)
Analizând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În speţa de faţă, reclamantul O.L.M. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.
Examinând aspectele invocate de autorul cererii de suspendare, prima instanţă a ajuns la concluzia că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat” cât şi „paguba iminentă”.
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor legale pentru suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege.
Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă „un caz bine justificat” orice împrejurare legată de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar „paguba iminentă” constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ.
Prima instanţă a reţinut în mod greşit că în speţă erau îndeplinite cumulativ toate condiţiile legale pentru a proceda la suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.
În cauză nu s-a demonstrat nici o aparentă evidenţă de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ atacat, H.G. nr. 737/2010 fiind emisă în executarea Legii nr. 119/2010, stabilind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, prin această metodologie aplicându-se de fapt art. 4 din Legea pensiilor, act normativ cu forţă juridică superioară.
Astfel fiind împrejurările din cazul de faţă nu erau de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii H.G. nr. 737/2010, argumentele invocate de reclamant vizând încălcarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 15 cât şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei europene a drepturilor omului reţinute în motivarea sentinţei atacate, vizând în fapt fondul cauzei şi fiind echivalente cu o prejudecare a cauzei.
Chiar dacă reclamantul a dovedit o „pagubă iminentă” ce s-ar putea produce prin recalculare, constând în diminuarea pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 567/2004, în lipsa dovedirii „cazului bine justificat” astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 nu poate fi dispusă, art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiţionând admiterea cererii de suspendare de îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe.
Având în vedere argumentele anterior prezentate din care rezultă faptul că hotărârea judecătorească recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, Înalta Curte reţine că, în speţa de faţă, este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşadar, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., se va admite recursul declarat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată va fi desfiinţată şi, rejudecând cauza, cererea de suspendare formulată de reclamantul O.L.M. va fi respinsă şi admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în interesul Guvernului României
În raport cu soluţia adoptată, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 4180 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamant.
Admite cererea de intervenţie formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în interesul Guvernului României.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5431/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5530/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
