ICCJ. Decizia nr. 5476/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5476/20 11
Dosar nr. 1491/2/2011
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată la 17 februarie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamantul S.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi D.C.N., Preşedinte al A.N.R.P. amendarea conducătorului instituţiei conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru nerespectarea deciziei nr. 5769 din 22 decembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 4266/2/2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri de 100 RON pe zi de întârziere în executarea hotărârii, începând cu data de 22 ianuarie 2011 şi până la data executării efective a acesteia.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin decizia menţionată s-a admis recursul său împotriva sentinţei nr. 3989 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, dispunându-se admiterea acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi obligarea acestuia la desemnarea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului cu privire la care s-a emis de către Primarul comunei B. jud. Tulcea dispoziţia din 2007.
A arătat reclamantul că deşi termenul prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a expirat, până în prezent pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pârâta D.C.N. a formulat întâmpinare la data de 25 martie 2011 arătând că în şedinţa Comisiei Centrale din 24 februarie 2011 a fost desemnat evaluatorul, fiind astfel pusă în executare decizia civilă nr. 5769 din 22 decembrie 2010, cu respectarea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, neexistând o culpă a sa care să justifice tragerea la răspundere.
A arătat, sub aspectul despăgubirilor solicitate de reclamant, că acestea nu ar putea fi solicitate în lipsa constatării unui refuz nejustificat de a soluţiona o cerere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 2974 din 14 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul S.S., a aplicat pârâtei D.C.N., în calitate de preşedinte al Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, amendă de 134 RON/zi de întârziere de la data de 22 ianuarie 2011 până la data desemnării evaluatorului conform obligaţiei stabilite prin decizia nr. 5769 din 22 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a respins capătul de cerere privind despăgubirile ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă următoarele .
Prin decizia civilă nr. 5769 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să desemneze un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului prevăzut de dispoziţia din 2007 emisă de Primarul comunei B., judeţul Tulcea, în favoarea reclamantului S.S.
În speţă, pârâta a susţinut că s-a conformat deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 februarie 2011, desemnând un evaluator în cauză.
Curtea a constatat pe de o parte că această susţinere nu este dovedită, la dosar fiind depus un extras al agendei de lucru din 24 februarie 2011 în care nu se regăsesc numerele dosarelor discutate, precum şi un înscris privind propunerile de evaluatori, în care, de asemenea, nu se regăseşte numărul deciziei civile din 2010 sau un alt element din care să rezulte că înscrisul se referă la dosarul administrativ al reclamantului.
Pe de altă parte, presupusa dată a desemnării evaluatorului este ulterioară datei de 21 ianuarie 2011, când a expirat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru întârziere în executarea hotărârii irevocabile, Curtea a reţinut că art. 24 alin. (2) reglementează doar dreptul reclamantului la despăgubiri, fără alte detalii, astfel că această dispoziţie legală se completează firesc cu dispoziţiile dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 998-art. 999 din C. civ.
Or, Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor legale menţionate, reclamantului îi revenea sarcina dovedirii nu numai a existenţei faptei ilicite şi a vinovăţiei făptuitorului, ci şi a probării prejudiciului suferit şi legăturii de cauzalitate dintre acesta şi fapta ilicită, ceea ce nu a făcut reclamantul din cauză.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 2974 din 14 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs D.C.N., în calitate de fost preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi D.D., în calitate de preşedinte al aceleiaşi autorităţi, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulată, recurentele D.D., în calitate de actual preşedinte al autorităţii pârâte şi D.C.N., în calitate de fost preşedinte al aceleiaşi autorităţi au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, arătând că acesta, în raport de dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 1068/2007 nu are atribuţia de a desemna evaluator şi a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, aceasta incumbând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Referitor la soluţia pronunţată pe fondul cauzei, se aduc critici sentinţei recurate în sensul că în mod greşit a fost admisă cererea reclamantului întrucât aceasta a rămas fără obiect, urmare a desemnării evaluatorului în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 24 februarie 2011, fiind pusă în executare decizia din 22 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa nu a avut în vedere înscrisul depus la dosarul cauzei care demonstra îndeplinirea acestei obligaţii, respectiv tabelul de desemnare al evaluatorilor, unde la poziţia 8 este menţionat Dosarul 47261/CC sub care a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale cererea reclamantului de emitere a titlului de despăgubire.
Recurenta D.C.N. în cererea de recurs formulată, a arătat că a îndeplinit această funcţie până la data de 4 octombrie 2011 când a fost eliberată prin decizia din 4 octombrie 2010 a Primului-ministru, fiind numită în această funcţie D.D., prin decizia nr. 114/2011, astfel că sentinţa nr. 2974 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurată, nu mai poate fi executată.
Au fost depuse de către recurente şi concluzii scrise prin care au fost reiterate motivele de recurs menţionate în cererile de recurs.
La dosarul cauzei au fost depuse note scrise şi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în susţinerea recursurilor formulate, menţionându-se că a fost pusă în executare decizia nr. 5769 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel că se impunea respingerea acţiunii ca fiind lipsită de obiect.
De asemenea, a fost depus şi raportul de evaluare aferent Dosarului nr. 47261/CC în ceea ce-l priveşte pe reclamant.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând cu prioritate, conform art. 137 din C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, invocată de recurente, reţine că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 3 din H.G. nr. 1068/2007 preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor conduce întreaga activitate a acesteia.
Potrivit art. 13 alin. (2) lit. a) din Titlul VII Capitolul III din Legea nr. 247/2005, „Comisia Centrală este formată din 7 membri şi are următoarea componenţă: a) preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor; b) doi reprezentanţi ai Cancelariei Primului-Ministru; c) doi reprezentanţi ai Secretariatului General al Guvernului; d) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice; e) un reprezentant al Ministerului Justiţiei”.
Conform alin. (4)), alin. (5), alin. (6) şi alin. (7) ale aceluiaşi articol: „(4) lucrările Comisiei Centrale sunt conduse de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor . (5) Secretariatul Comisiei Centrale se asigură de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, din subordinea Cancelariei Primului Ministru. (6) Comisia Centrală are la dispoziţia sa o listă de evaluatori autorizaţi. Condiţiile de înscriere în listă se stabilesc de către Comisia Centrală prin decizie, şi vor fi afişate pe site-ul oficial al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. (7) Comisia Centrală, va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare” .
Potrivit art. 14 din acelaşi act normativ „1) Comisia Centrală funcţionează pe baza prevederilor prezentei legi şi a regulamentului propriu de organizare şi funcţionare. Regulamentul Comisiei Centrale se aprobă prin decizie a primului-ministru, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Comisia Centrală emite decizii sub semnătura preşedintelui acesteia. Comisia Centrală va lucra în şedinţă în prezenţa a minim 5 membri şi va decide cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi. (3) Comisia Centrală funcţionează până la emiterea tuturor titlurilor de plată a despăgubirilor”.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, rezultă că desemnarea evaluatorului care va efectua raportul de evaluare se face de către Comisia Centrală ale cărei lucrări sunt conduse de preşedintele autorităţii pârâte, iar pentru îndeplinirea acestei atribuţii, Comisia Centrală emite decizii sub semnătura preşedintelui acesteia.
În consecinţă, nu se poate reţine că nu există identitate între persoana preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, astfel că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor invocată de recurente.
Mai mult, actul de desemnare a evaluatorilor pentru întocmirea rapoartelor de evaluare în şedinţa din 24 februarie 2011 este semnat chiar de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, recurenta D.C.N.
Înalta Curte, analizând recursul declarat de D.C.N. în raport de criticile invocate care vizează fondul cauzei, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Necontestat este că prin decizia nr. 5769 din 22 decembrie 2010 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ a fost admis recursul reclamantului S.S., a fost modificată sentinţa nr. 3989/2009 în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei C.C.S.D. să desemneze un evaluator pentru evaluarea imobilului aferent dispoziţiei din 2 iulie 2007 emisă de Primarul comunei B., judeţul Tulcea.
Este adevărat că în tabelul nominal referitor la soluţionarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea desemnării evaluatorului şi întocmirii rapoartelor de evaluare, în Dosarul nr. 47261/CC făcându-se menţiunea desemnării ca evaluator a SC R..
Însă, acest dosar figurează cu numărul sub care acesta a fost înregistrat în registrul ţinut de secretariatul acestei comisii, fiind necontestat faptul că vizează cererea de despăgubiri a reclamantului din cauza de faţă şi implicit desemnarea evaluatorului pentru imobilul din comuna Baia, judeţul Tulcea, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 5769 din 22.12.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Raportul de evaluare a fost întocmit şi depus la dosarul cauzei în recurs, ceea ce demonstrează că a fost pusă în executare decizia Comisiei Centrale de desemnare a evaluatorului în ceea ce priveşte dosarul de despăgubiri al reclamantului S.S.
Avându-se în vedere considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că prima instanţă a reţinut greşit că prin înscrisul depus la dosar de pârâtă, reprezentând extras al agendei de lucru a Comisiei Centrale din 24 februarie 2011, respectiv tabelul de desemnarea a evaluatorilor, nu s-a făcut dovada că a fost pusă în executare decizia nr. 5769/2010 menţionată anterior.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executarea hotărârii irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care termenul nu este respectat, conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate, i se aplică o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere.
Cum decizia nr. 5769/2010 a fost pusă în executare la 24 februarie 2011, după expirarea termenului prevăzut de art. 24 alin. (1) menţionat, instanţa de recurs, în raport de dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, apreciază că se impune modificarea sentinţei recurate în sensul aplicării amenzii pe zi de întârziere până la 23 februarie 2004 şi nu cum greşit a dispus instanţa de fond, până la desemnarea evaluatorului, întrucât aşa cum s-a menţionat, desemnarea s-a realizat la 24 februarie 2011, raportul de evaluare fiind întocmit şi depus la dosar.
Faţă de considerentele expuse, se apreciază că acţiunea reclamantului nu a rămas fără obiect, cum greşit susţin recurentele.
În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta D.D. referitor la soluţia pe fondul cauzei, se reţine că acesta este nefondat deoarece aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin sentinţa recurată nu o vizează, dispozitivul acesteia făcând referire doar la recurenta-pârâtă D.C.N.
În consecinţă, în raport de cele reţinute, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/ 2004 cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul declarat de D.C.N. împotriva sentinţei recurate, va dispune modificarea acesteia în sensul că amenda aplicată se va calcula până la 23 februarie 2011, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de D.D. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.C.N. împotriva sentinţei nr. 2974 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că amenda aplicată se va calcula până la 23 februarie 2011.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Respinge recursul declarat de D.D. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5456/2011. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 5514/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
