ICCJ. Decizia nr. 5842/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1146 din 05 martie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția prescripției ce neîntemeiată, a admis cererea reclamantei C.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și la plata sumei de 4,3 RON către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că excepția prescripției invocată de pârât, este nefondată, întrucât reclamanta a introdus cererea în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, termen ce a început să curgă de la data de 13 august 2009, data ultimei cereri adresată de reclamantă pârâtului.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta, în septembrie 2006, s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei României de la Chișinău în vederea depunerii cererii și actelor necesare pentru redobândirea cetățeniei române în temeiul art. 12 alin. (2) și art. 101din Legea nr. 21/1991 și, fiind refuzată, a mai adresat o altă cerere în același sens la data de 13 august 2009.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în cauză, reclamanta a fost vătămată în dreptul său la depunerea și înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, drept reglementat de Legea nr. 21/1991, modificată și republicată, întrucât nici până la momentul introducerii acțiunii în justiție, la peste un an de la data formulării primei cereri nu a fost invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei.
Concluzionând, prima instanță a constatat că, în speță, s-a depășit termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396/2002.
împotriva hotărârii instanței de fond recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că pentru instanța de fond nu a avut relevanță starea obiectivă de fapt invocată de Ministerul Afacerilor Externe deși tocmai aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii consulare sub potențialul pe care Ministerul Afacerilor Externe îl învedera și pe care și l-a dorit să se atingă în anii următori.
Recurentul mai arată că, la data prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un nivel satisfăcător față de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru (peste 360.000 de solicitări) generează și astăzi o mare dificultate în îndeplinirea doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât mai repede în vederea depunerii actelor.
în lipsa unei culpe administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în baza Legii contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamanților, dar care nu au formulat acțiune în instanță), să schimbe ordinea cronologică stabilită și să primească cererea reclamanților.
Interpretarea potrivit căreia aprecierea caracterului "rezonabil" al unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de durata termenului, este constantă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
în lipsa unui temei legal concret, recurentul consideră că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.
Mai arată recurentul-pârât că Statul Român a depus diligentele necesare, materializate în adoptarea Legii nr. 354/2009 și a O.U.G. nr. 5/2010, în raport de care nu mai există nicio restricție în ceea ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă, iar începând cu data de 08 februarie 2010, birourile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Cetățenie sunt operaționale și creează cea mai rapidă cale de a fi înregistrat dosarul de redobândire a cetățeniei, astfel că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate:
Potrivit art. 101din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: "Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)."
Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 (varianta în vigoare la momentul formulării acțiunii) stipulează că: "Persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 101, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente după domiciliul sau reședința solicitanților. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie."
Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 (varianta în vigoare la momentul pronunțării hotărârii): "Cererile de redobândire sau de acordare a cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 101pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. în cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie".
De asemenea potrivit art. 2 din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: "începând cu 01 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 101din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie".
Prin urmare, potrivit acestor reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate, și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligentă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române.
Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 101din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.
Deci, ultimele modificări legislative oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific, astfel că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamantei de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel fiind, înalta Curte, având în vedere modificările legislative intervenite, constată că acțiunea reclamantei, este lipsită de obiect.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înalta Curte a admis recursul și a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca rămasă fără obiect.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5854/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 663/2011. contencios → |
|---|
