ICCJ. Decizia nr. 763/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 763/2011
Dosar nr.466/45/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 466/45/2010, reclamanta SC A. S.A. Iaşi a solicitat suspendarea executării Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 şi nr. 114 din 15 iunie 2010 emise de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate Bucureşti până la soluţionarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestor decizii.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 45 din 26 februarie 2010 a fost revocată în mod nelegal autorizaţia de antrepozit fiscal nr. X, iar prin Decizia nr. 114 din 15 iunie 2010 a fost respinsă contestaţia administrativă.
Reclamanta a învederat că ambele decizii contestate au fost emise în considerarea unei situaţii de fapt care nu corespunde realităţii, deoarece declaraţiile privind accizele au fost depuse în termen legal, iar garanţia impusă a fost constituită sub forma ipotecilor asupra a două spaţii comerciale, în condiţiile prevăzute de pct. 108 din Titlul VII - Accize şi alte taxe speciale din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Prin încheierea dată în Şedinţa publică din 26 iulie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 şi nr. 114 din 15 iunie 2010 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 prin existenţa unui caz bine justificat, faţă de împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziilor atacate, precum şi faţă de pericolul producerii unei pagube iminente pentru reclamantă, prin imposibilitatea desfăşurării activităţii economice autorizate.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă.
Recurentul a susţinut că în mod eronat s-a constatat prin încheierea atacată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative deduse judecăţii.
Recurentul a arătat că existenţa unui caz bine justificat a fost greşit reţinută, cu motivarea că a fost constituită garanţia impusă în sumă de 59.310 euro, fără a se avea în vedere că, începând de la data de 1 iulie 2010, prin intrarea în vigoare a art. I pct. 21 din HG nr. 768/2010, garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar sau garanţie personală, astfel că nu mai este admisă garanţia sub formă de ipotecă asupra bunurilor imobile.
De asemenea, recurentul a susţinut că s-a reţinut fără dovezi temeinice îndeplinirea condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente, deşi societatea intimată a mai avut suspendată activitatea şi în perioada 13 iunie 2007 - 1 septembrie 2008 pentru neplata accizei, iar în baza dispoziţiilor pct. 88 alin. (10) din HG nr. 768/2010 avea posibilitatea să solicite emiterea unei noi autorizaţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 şi nr. 114 din 15 iunie 2010 a fost admisă de instanţa de fond prin interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, se poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Măsura provizorie solicitată de intimata-reclamantă s-a justificat faţă de îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de textele de lege sus-menţionate, întrucât s-a dovedit atât existenţa unui caz bine justificat, cât şi iminenţa producerii unei pagube prin executarea deciziilor contestate, care sunt executorii din oficiu.
Existenţa cazului bine justificat a fost corect constatată de instanţa de fond în raport de situaţia de fapt concretă avută în vedere la emiterea celor două decizii şi de motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a acestor acte administrative.
Recurentul a susţinut neîntemeiat că în cauză nu există un caz bine justificat faţă de reglementarea cuprinsă în art. I pct. 21 din HG nr. 768/2010, dat fiind că aceasta a intrat în vigoare după data emiterii deciziilor administrative contestate, respectiv cu începere de la 1 iulie 2010.
Nefondat este şi motivul de recurs prin care s-a criticat concluzia instanţei de fond privind îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente.
Analizând consecinţele care se pot produce prin executarea deciziilor emise de ministerul recurent, instanţa de fond a considerat întemeiat că este îndeplinită şi această condiţie prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
Concluzia instanţei de fond a fost de asemenea corect argumentată prin situaţia economică şi financiară a societăţii intimate, faţă de care a fost deschisă procedura insolvenţei prin Sentinţa nr. 597 din 26 mai 2010 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială - faliment.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi împotriva Încheierii din 26 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 764/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
