ICCJ. Decizia nr. 764/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 764/2011
Dosar nr.742/45/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 273/CA din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 5869 din 10 noiembrie 2008, emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, excepţie ridicată de reclamanta U.S.L.Î.P..
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 10 noiembrie 2008, Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului a emis, în conformitate cu prevederile Legii nr. 288/2004, Ordinul nr. 5869, prin care a decis ca absolvenţii studiilor ciclul universitar de licenţă 2008 (ciclul I Bologna), încadraţi în învăţământul preşcolar şi primar pe posturi de educatoare şi învăţător, să fie salarizaţi în conformitate cu OG nr. 15/2008, Anexa 2: Funcţia - Institutor I; nivelul studiilor - S, corespunzător gradului didactic şi tranşelor de vechime.
Prin acelaşi ordin s-a decis, la art. 2, ca absolvenţii studiilor ciclului universitar de licenţă 2008 (ciclul I Bologna), încadraţi în învăţământul secundar inferior, să fie salarizaţi în conformitate cu OG nr. 15/2008, Anexa 2, Funcţia - Profesor, Nivelul studiilor - S, corespunzător gradului didactic şi tranşelor de vechime.
Apreciind că, „de la data încadrării în anul şcolar 2008 şi până la apariţia OUG 40/2009, reclamanţilor le-a fost refuzat dreptul de a fi recunoscuţi şi încadraţi ca profesori, deşi îndeplineau toate condiţiile impuse de lege în acest sens" şi că "Ordinul nr. 5869/2009 nu îndeplineşte condiţiile cumulative de legalitate a unui act administrativ şi anume nu este conform cu conţinutul legii în baza căreia este emis şi cu actele normative cu forţă juridică superioară, nu corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare şi nu este actual şi oportun", reclamanta a ridicat excepţia de nelegalitate a actului administrativ menţionat, în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Constatând că şi actele administrative cu caracter normativ, precum este Ordinul nr. 5869/2008, ce a fost publicat în M. Of. nr. 768/14.11.2008, pot face obiectul excepţiei de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că în cadrul acestei proceduri se verifică cu prioritate doar dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile de validitate cerute pentru ca acestea să-şi producă efectele juridice.
Astfel, instanţa a constatat că ordinul contestat a fost emis de Ministerul Educaţiei, în limita competenţelor ce i-au fost recunoscute prin actul de înfiinţare, că el a fost dat în baza şi în vederea aplicării Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, că, prin intermediul lui se reglementează exclusiv problema salarizării absolvenţilor cu diplomă a studiilor universitare de licenţă încadraţi în învăţământul preuniversitar, la propunerea direcţiilor de resurse umane şi buget din cadrul Ministerului Educaţiei, ca modalitate de aplicare a unor prevederi ale OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce urmau a se acorda în anul 2008 personalului didactic, că actul este semnat de persoana competentă, că el a fost înregistrat, datat şi numerotat şi că s-au îndeplinit şi formalităţile de publicitate, prin publicarea sa în Monitorul Oficial al României.
Constatând îndeplinite toate condiţiile de validitate cerute actelor administrative, instanţa a apreciat că nu poate primi excepţia ridicată de către reclamantă, pentru simplul fapt că ceea ce solicită excede cadrului de reglementare presupus de aplicarea OG nr. 15/2008 şi a Legii nr. 288/2004, însăşi reclamanta recunoscând, în mod explicit, că ceea ce se urmăreşte în realitate prin acţiune este "încadrarea absolvenţilor Bologna ca profesori şi nu ca institutori”.
Ori, atâta timp cât nu exista, la data emiterii actului contestat, cadrul legislativ necesar încadrării "absolvenţilor Bologna" pe funcţia de "profesor pentru învăţământul primar", întrucât o atare funcţie a fost introdusă doar odată cu adoptarea OUG nr. 40/2009, iar numirea pe funcţie se putea face de drept, doar pe simplul fapt al absolvirii studiilor ciclului universitar de licenţă, nu există temei de drept care să susţină excepţia de nelegalitate ridicată.
Instanţa de fond a apreciat că, întrucât o situaţie de fapt, considerată de reclamantă ca fiind discriminatorie, nu poate genera o stare de drept, cu atât mai mult cu cât ea nu se poate discuta în cadrul procesual restrâns reglementat de art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi dat fiind faptul că până la numirea efectivă, printr-un act individual al administraţiei şcolare, în funcţia de „profesor pentru învăţământul primar”, nici nu se poate reţine o greşită aplicare a prevederilor OG nr. 15/2008, care utilizează doar funcţiile aprobate prin Legea nr. 84/1995 şi Legea nr. 128/1997, nu şi pe cele ce decurgeau din aplicarea Programului Bologna, raportat şi la punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3601 din 19 august 2010, a respins excepţia de nelegalitate ridicată de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U.S.L.Î.P. Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că prin hotărârea atacată instanţa de contencios administrativ a reţinut că reclamanţii sunt încadraţi ca şi institutori, în baza Ordinului nr. 5869 şi salarizaţi ca profesori, în baza OG nr. 15/2008 şi că Ordinul nr. 5869 este în concordanţă cu prevederile Legii nr. 288/2004.
Recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât Ordinul nr. 5869 este în contradicţie cu prevederile Legii nr. 288/2004, stabilind funcţia de institutori, aferentă absolvenţilor de studii superioare de scurtă durată, deşi acest tip de învăţământ nu mai exista, raportat la legea sus-menţionată. Aşadar, dacă tipul de învăţământ de scurtă durată nu mai există, rezultă că nici absolvenţi nu mai pot exista, aşadar institutorii.
Se mai arată de către recurentă că, potrivit Legii nr. 84/1995, învăţământul era împărţit în învăţământ de lungă durată (facultăţile - 4 ani) şi de scurtă durată (colegii - 3 ani), însă prin Legea nr. 288/2008 s-a dispus înlocuirea învăţământului de lungă durată cu cel de 3 ani (Bologna), iar, conform art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, unităţile de învăţământ superior de scurtă durată (colegiile) urmau să intre în lichidare ori să se reorganizeze. Aşadar, prin Legea nr. 288/2004 nu mai exista învăţământ de scurtă durată şi, pe cale de consecinţă, nu mai putea exista nici corespondentul studiilor, adică funcţia de institutor, astfel că pe diplomele de licenţă ale reclamanţilor este înscrisă raportarea la aceeaşi funcţie de profesor şi nu de institutor.
Se mai arată în motivele de recurs formulate că nu există nicio motivaţie pentru care acest ordin atacat continuă să se raporteze la legea veche, nr. 84/1995, fără a exprima realitatea juridică stabilită de noua reglementare, ce modifică esenţial sistemul de învăţământ superior.
Cu atât mai mult cu cât instanţa a reţinut că salarizarea se face pentru funcţia de profesor, recurenta apreciază că şi denumirea postului trebuia să fie de profesor de învăţământ preşcolar sau primar.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerente care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Excepţia de nelegalitate care formează obiectul cauzei vizează nelegalitatea Ordinului nr. 5869/2009 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în raport de prevederile Legii nr. 288/2004 şi Legii nr. 84/1995.
Prin Ordinul nr. 5869/2009 s-a reglementat modul de salarizare al absolvenţilor studiilor ciclului universitar de licenţă 2008 (ciclul I Bologna).
Ordinul a fost emis în baza Legii nr. 288/2004 şi Legii nr. 84/1995.
Reclamanta a considerat că acest ordin contravine Legii nr. 288/2004, conţinând o serie de greşeli, în sensul că se impunea salarizarea absolvenţilor cu licenţă din anul 2008 ca profesori pentru învăţământul primar.
În cadrul examinării excepţiei de nelegalitate instanţa sesizată analizează dacă textul actului administrativ este conform cu legea în baza căruia a fost adoptat.
Legislaţia aplicabilă speţei este reprezentată de:
- Legea nr. 554/2004 art. 4, alin. (1): „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate”.
- OUG nr. 40/2009, art. I pct. 2: „La articolul 151 alin. (2), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"a) educatoare, profesori pentru învăţământul preşcolar - în învăţământul preşcolar;
b) învăţători, profesori pentru învăţământul primar - în învăţământul primar;".
- Legea nr. 84/1995, art. 151, alin. (2), lit. b), c):
„Personalul didactic este format din:
b) învăţători/învăţătoare - în învăţământul primar;
c) institutori - în învăţământul preşcolar şi primar.”
- Legea nr. 128/1997, art. 5, pct. 1 lit. b):
„(1) Funcţiile didactice sunt:
b) în învăţământul primar: învăţător/învăţătoare; institutor/institutoare; profesor pentru învăţământul primar; profesor”.
Se observă că încadrarea absolvenţilor studiilor ciclului universitar de licenţă 2008 ca profesori în învăţământul primar şi salarizarea corespunzătoare acestei profesii nu se regăseşte în actele normative primare, respectiv Legea nr. 288/2004 şi Legea nr. 84/1995.
Funcţia didactică de profesor în învăţământul primar a fost creată prin OUG nr. 40/2009, care a modificat Legea nr. 84/1995.
Până la 30 aprilie 2009, data publicării OUG nr. 40/2009, în învăţământul primar funcţionau învăţători şi institutori şi nicidecum profesori cu titulatura „profesor pentru învăţământul primar”.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 5869/2009 nu nesocoteşte Legea nr. 84/1995 şi Legea nr. 288/2004, respectând condiţiile din actele normative cu forţă juridică superioară în baza cărora a fost emis, iar instanţa de fond a reţinut în mod corect ca fiind îndeplinite în acest caz toate condiţiile de validitate cerute actelor administrative, apreciind, în consecinţă, că nu poate fi primită excepţia de nelegalitate ridicată de către reclamantă.
Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este legală, că motivele de recurs sunt neîntemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.S.L.Î.P. Iaşi împotriva Sentinţei nr. 273/CA din 15 noiembrie 2010 a Curţii de apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 770/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
