ICCJ. Decizia nr. 829/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 829/2011
Dosar nr. 2540/2/2009
Şedinţa publică de la 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 05 decembrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.I.S. a solicitat, în contradictoriu cu Biroul Electoral Central, să se dispună următoarele:
- anularea parţială a rezultatelor procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel naţional, în sensul anulării parţiale a procesului-verbal al Biroului Electoral Central privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor din 30 noiembrie 2008, şi anume nr. criteriu 316 de la pct. 12 al Anexei 8A (procesul-verbal privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor), respectiv mandatul alocat Uniunii Democrate a Maghiarilor din România în circumscripţia electorală 43 (străinătate);
- obligarea Biroului Electoral Central la modificarea listei cu rezultatele finale, prin menţionarea reclamantului ca deputat al formaţiunii Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi atribuirea acestui mandat.
În esenţă, reclamantul a arătat că a fost candidat al formaţiunii politice Uniunea Democrată a Maghiarilor din România la Camera Deputaţilor, în colegiul uninominal nr. 2 din circumscripţia electorală nr. 28 - Mureş.
În urma alegerilor din 30 noiembrie 2008 a obţinut 42% din voturile exprimate în colegiul 2 Mureş, obţinând 12.769 voturi valabil exprimate. În aceste condiţii, nu a obţinut din prima etapă mandatul de deputat.
Conform Listei 6 comunicată de Biroul Electoral Central, era primul clasat pe lista candidaţilor din circumscripţie, cărora ar fi urmat să li se atribuie mandate în etapa a doua, când se repartizează la nivel naţional voturile neutilizate, deci primul ales în cazul în care Uniunea Democrată a Maghiarilor din România ar fi primit un mandat în judeţul Mureş.
În mod surprinzător însă, în Lista 9 (Desfăşurarea mandatelor repartizate la nivel naţional, etapa a 2-a pe partide politice, alianţe politice, circumscripţii electorale), cel de-al 8-lea mandat al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România este alocat circumscripţiei electorale 43 (străinătate), ale cărei mandate fuseseră deja epuizate după aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 35/2008 şi atribuit, în mod arbitrar, candidatului K.J., care a întrunit doar 46 de voturi.
A precizat că alocarea mandatului al 8-lea s-a făcut cu nesocotirea normelor legale în vigoare şi a rezultatelor înregistrate pe circumscripţii electorale stabilite obligatoriu prin Lista 8 şi i-a fost prejudiciat în mod grav dreptul de a beneficia de acest mandat, care îi revenea conform legii.
În drept, reclamantul B.I.S. a invocat prevederile art. 2, art. 15, art. 70 din Legea nr. 35/2008, art. 1 şi urm. din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în primul ciclu procesual
2.1. Prin sentinţa nr. 3582 din 19 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantului, în sensul anulării parţiale a rezultatului procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel naţional, respectiv a procesului-verbal al Biroului Electoral Central privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor din 30 noiembrie 2008, număr crt. 316, pct. 12 al Anexei 8A, reprezentând mandatul alocat Uniunii Democrate a Maghiarilor din România în circumscripţia electorală nr. 43 (străinătate) şi a respins cererea privind constatarea dreptului reclamantului la alocarea unui mandat de deputat în circumscripţia electorală Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, verificând legalitatea modului de atribuire a mandatului Uniunii Democrate a Maghiarilor din România alocat circumscripţiei electorale 43 - străinătate, în raport de prevederile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 35/2008, a reţinut că cele două mandate ale circumscripţiei electorale 43 - străinătate aparţin formaţiunilor Partidul Naţional Liberal (poziţia 101) şi Alianţei politice Partidul Social Democrat + Partdiul Conservator (poziţia 114), rezultând, în mod logic, că cel de-al 8-lea mandat cuvenit Uniunii Democrate a Maghiarilor din România revine circumscripţiilor electorale din ţară.
Astfel, pentru alocarea acestui mandat devin aplicabile dispoziţiile art. 48 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 35/2008, respectiv criteriul referitor la circumscripţia electorală în care formaţiunea politică are numărul cel mai mare de candidaţi ori are numărul cel mai mare număr de voturi neutilizate.
Întrucât numărul voturilor neutilizate reprezintă un element în cadrul algoritmului de calcul privind atribuirea mandatelor, algoritm ce urmează a fi aplicat de Biroul Electoral Central, instanţa a apreciat că nu se poate substitui pârâtului în ceea ce priveşte alocarea mandatului.
Constatând că anterior sesizării instanţei de contencios administrativ reclamantul s-a adresat Biroului Electoral Central cu contestaţia înregistrată în 03 decembrie 2008, la care nu a primit răspuns, a reţinut întrunirea cerinţelor art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi, având în vedere alocarea nelegală a mandatului Uniunii Democrate a Maghiarilor din România pentru circumscripţia electorală 43 - străinătate, incidenţa art. 70 din Legea nr. 35/2008 raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs K.J., deputat Uniunea Democrată a Maghiarilor din România în circumscripţia electorală nr. 43, colegiul uninominal 4, arătând că prima instanţă a păşit la soluţionarea litigiului fără a avea în vedere faptul că Biroul Electoral Central nu mai exista la data judecării acţiunii în anulare; nu s-a dispus citarea lui şi a formaţiunii politice Uniunea Democrată a Maghiarilor din România ca părţi implicate în procesul electoral şi cărora hotărârea ce urma a fi pronunţată trebuie să le fie opozabilă.
În opinia sa, curtea de apel a încălcat dispoziţii legale de drept public şi norme care au consacrat principiului separaţiei puterilor în stat, iar sentinţa recurată nu poate fi pusă în executare, devreme ce existenţa Biroului Electoral Central a încetat în termenul de 48 ore de la publicarea în M. Of. a rezultatelor alegerilor.
În fine, recurentul K.J. a susţinut că instanţa a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 35/2008, care prevăd posibilitatea de a contesta candidaturile şi nu rezultatul alegerilor, cale de atac ce se exercită la tribunal.
În cauză, Autoritatea Electorală Permanentă a formulat la data de 09 februarie 2009 cerere de intervenţie accesorie, în interesul recurentului, solicitând admiterea recursului.
Intervenienta a susţinut că prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a depăşit limitele puterii judecătoreşti, substituindu-se atât celor două Camere ale Parlamentului, cât şi birourilor electorale, cărora le revin atribuţii de validare a mandatelor de deputat sau senator, respectiv de repartizare şi atribuire a mandatelor.
Pe de altă parte, din moment ce Biroul Electoral Central şi-a încetat existenţa, nici citarea şi comunicarea actelor de procedură nu s-au făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Prin concluziile scrise, intimatul-reclamant B.I.S. a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului, deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 35/2008, împotriva hotărârilor definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentului titlu nu există cale de atac, dar şi pentru motivul că a fost declarat de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul soluţionat prin sentinţa atacată.
2.2. Prin decizia nr. 867 din 17 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de intimatul B.I.S. privind inadmisibilitatea recursului şi lipsa calităţii procesuale a numitului K.J., ca neîntemeiate; a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de Autoritatea Electorală Permanentă în interesul recurentului K.J.; a admis recursul declarat de K.J. împotriva sentinţei civile nr. 3582 din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, analizând dispoziţiile art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 35/2008, a reţinut că numai împotriva hotărârilor definitive ale instanţelor judecătoreşti, de soluţionare a întâmpinărilor, contestaţiilor sau altor cereri referitoare la procesul electoral, nu există cale de atac, alte acte juridice emise de Biroul Electoral Central sau de birourile electorale judeţene, cum este cazul celor care constată rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor, sau procesul-verbal privind aceste rezultate, au caracterul unor acte administrative supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Înalta Curte a apreciat că excluderea acestor acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate şi cu o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, conform cărora nici o lege nu poate îngrădi dreptul persoanei fizice sau juridice de a se adresa justiţiei şi a constatat că instanţa de contencios administrativ s-a pronunţat în cauză, cu respectarea propriei competenţe materiale, printr-o sentinţă care, potrivit legii [art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 299 şi urm.C. proc. civ.] este supusă căii de atac a recursului.
Pe de altă parte, a apreciat că interpretarea şi aplicarea normelor de drept procesual intern în vigoare nu trebuie făcută într-un mod prea formalist, care să împiedice examinarea recursului declarat şi de o altă persoană, căreia hotărârea îi este vădit nefavorabilă şi a subliniat că efectivitatea dreptului la acces la un tribunal, dar şi a dreptului la un proces echitabil implică necesitatea ca exercitarea acestor drepturi să nu fie afectată de existenţa unor obstacole sau impedimente, inclusiv de ordin procedural.
În altă ordine de idei, recurentul, beneficiar al mandatului de deputat acordat pentru circumscripţia electorală nr. 43 şi formaţiunea Uniunea Democrată a Maghiarilor din România nu au avut calitatea de parte litigantă, iar acţiunea în anulare a fost introdusă de reclamantul B.I.S. doar împotriva Biroului Electoral Central, a cărui existenţă încetase conform legii, după expirarea termenului de 48 ore de la publicarea rezultatelor finale ale alegerilor parlamentare în M. Of.
Pe de altă parte, Înalta Curte a reţinut că nu se contestă nici împrejurarea că la data pronunţării sentinţei, mandatul recurentului K.J., care a candidat din partea Uniunii Democrate a Maghiarilor din România în circumscripţia electorală nr. 43 (străinătate) a fost validat de către Comisia de validare şi acesta a depus jurământul în Plenul Camerei Deputaţilor, dobândind aşadar, calitatea de deputat ce nu poate înceta decât în cazurile prevăzute limitativ de art. 70 alin. (2) din Constituţie
În condiţiile date, Înalta Curte a apreciat că judecata în primă instanţă a cauzei, realizată în contradictoriu cu o autoritate publică care nu mai exista şi fără citarea recurentului, în speţă, a competitorului Uniunii Democrate a Maghiarilor din România şi a Autorităţii Electorale Permanente [care potrivit art. 63 alin. (1) din Legea nr. 35/2008, asigură aplicarea unitară, în intervalul dintre două perioade electorale a dispoziţiilor legale privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor sau a altor consultări cu caracter naţional sau local] este de natură să atragă nulitatea hotărârii.
3. Procedura în faţa instanţei, la rejudecarea cauzei
În rejudecare, cererea reclamantului a fost înregistrată sub nr. 2540/2/2009, iar la data de 22 mai 2009, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca neîntemeiată.
Pe cale de excepţie, a invocat:
- Lipsa calităţii procesuale active a reclamantului B.I.S., în raport de prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, potrivit cu care cererea de anulare a alegerilor dintr-un colegiu uninominal pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în colegiul respectiv.
În acest sens, a arătat că singurul competitor electoral care putea depune orice cerere privind rezultatul alegerilor în general sau în particular cu privire la un colegiu era Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, conform disp. art. 2. pct. 16 din acelaşi act normativ;
- Tardivitatea cererii formulată de contestator la data de 05 decembrie 2008, în raport de prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 35/2008, cerere care trebuia depusă la Biroul Electoral Central în termen de 24 de ore de la încheierea votării, sub sancţiunea decăderii, fiind singura instituţie abilitată de a soluţiona cererea;
- Necompetenţa materială a Curţii de apel, ca primă instanţă sesizată cu soluţionarea cererii, în raport de prevederile art. 15 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 35/2008.
Sub acest aspect, intervenienta a arătat că în situaţia în care Curtea de Apel Bucureşti ar soluţiona contestaţia şi ar redistribui mandatele pentru deputaţi, hotărârea ar fi lovită de nulitate absolută, fiind pronunţată cu încălcarea normelor de drept public, în sensul încălcării atribuţiilor Biroului Electoral Central; prin soluţionarea unei contestaţii tardive; pronunţarea în contradictoriu cu o parte care nu are capacitatea juridică de a fi parte în proces şi pronunţarea unei hotărâri faţă de Biroul Electoral Central, care şi-a încetat activitatea la data de 07 decembrie 2008, în condiţiile în care, rezultatele alegerilor au fost publicate la data de 05 decembrie 2008.
Pe fond, a susţinut, în esenţă, că nici o instanţă de judecată nu poate atribui mandate de deputat sau de senator, în caz contrar, fiind încălcate principiile constituţionale şi separaţia puterilor în stat; instanţa nu poate interveni în funcţionarea Parlamentului deoarece s-ar crea un precedent periculos prin încălcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.
În fine, după o expunere pe larg a modului în care a avut loc repartizarea mandatului de deputat pentru circumscripţia electorală 43 străinătate, intervenienta a conchis, în sensul că repartizarea mandatelor de deputat s-a făcut cu respectarea întocmai a prevederilor art. 47 şi 48 din Legea nr. 35/2009, iar în situaţia în care instanţa admite contestaţia şi anulează în parte rezultatul procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel naţional, respectiv procesul-verbal al Biroului Electoral Central privind rezultatele alegerilor din data de 30 noiembrie 2008, schimbă întreg procesul de repartizare a mandatelor, anulând practic mandatele tuturor deputaţilor de după redistribuire.
La data de 25 mai 2009, a intervenit în proces în interes propriu K.J. solicitând respingerea cererii principale, motivele invocate de intervenient fiind practic identice cu cele invocate de intervenienta Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.
Prin încheierea din şedinţa publică de la 04 decembrie 2009, Curtea de apel a admis în principiu cele două cereri de intervenţie, iar la data de 16 decembrie 2009, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a tardivităţii şi a necompetenţei materiale.
4. Hotărârea Curţii de apel în al doilea ciclu procesual
Prin sentinţa nr. 1152 din 05 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B.I.S. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central şi intervenienta Autoritatea Electorală Permanentă şi a admis cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii K.J. şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de rejudecare a reţinut legalitatea modalităţii de atribuire a mandatelor la alegerea membrilor parlamentului, aspect ce rezultă din actul depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de intervenienta Autoritatea Electorală Permanentă.
Astfel, a constatat faptul că reclamantul nu a avut în vedere la formularea contestaţiei, prevederile art. 48 alin. (7) pct. a) din Legea nr. 35/2008, în speţă, paragrafele în care se menţionează că: „În situaţia în care s-a epuizat numărul de mandate cuvenite unui partid politic, unei alianţe politice sau unei alianţe electorale ori dintr-o circumscripţie electorală, operaţiunea se continuă fără acestea. Dacă numărul din lista ordonată pe ţară este mai mic decât repartitorul de circumscripţie electorală, se acordă un mandat”.
Sub acest aspect, instanţa a reţinut că desfăşurarea mandatelor repartizate pe circumscripţii electorale a avut la bază datele centralizate de către Biroul Electoral Central, în lista 8, Anexa 6A, în conformitate cu art. 48 alin. (7) pct. a) din Legea nr. 35/2008.
Prin raportare la aceste dispoziţii legale, instanţa de rejudecare a ajuns, în final, la următoarele concluzii:
- Partidul Democrat Liberal a epuizat cele 22 de mandate repartizate la poziţia 66 din listă, Circumscripţia Electorală Timiş;
- Partidul Naţional Liberal a epuizat cele 22 de mandate repartizate la poziţia 79 din listă, Circumscripţia Electorală Maramureş;
- Partidul Social Democrat + Partidul Conservator a epuizat cele 19 mandate repartizate la poziţia 118 din listă, Circumscripţia Electorală Călăraşi;
- Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a epuizat cele 8 mandate repartizate la poziţia 138 din listă, Circumscripţia Electorală 43 Străinătate.
Totodată, poziţia 101 din listă nu a revenit Partidului Naţional Liberal întrucât această formaţiune politică a epuizat cele 22 de mandate la poziţia 79 Circumscripţia Electorală Maramureş, iar Circumscripţia Electorală 43 Străinătate primeşte primul mandat la poziţia nr. 114 pentru Partidul Social Democrat + Partidul Conservator care nu epuizase numărul de mandate alocat, iar cel de al doilea mandat revine Uniunii Democrate a Maghiarilor din România la poziţia 138, conform ordinii din listă, acesta fiind cel de-al 8-lea mandat, ultimul alocat.
În acest context, instanţa de rejudecare a apreciat că în situaţia admiterii contestaţiei şi anulării, în parte, a rezultatului procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel naţional, respectiv procesul-verbal al Biroului Electoral Central privind rezultatele alegerilor din data de 30 noiembrie 2008, se schimbă întreg procesul de repartizare a mandatelor, anulându-se, practic, mandatele tuturor deputaţilor de după redistribuire.
Concluzionând, a reţinut că mandatul deputatului K.J. a fost validat de comisia parlamentară pentru validarea mandatelor şi a depus jurământul în Plenul Camerei Deputaţilor în data de 19 decembrie 2008, iar în conformitate cu prevederile art. 70 din Constituţia României, mandatul încetează doar în caz de deces, demisie, întrunirea legală a noului Parlament ales. În asemenea condiţii, instanţa nu poate interveni în funcţionarea Parlamentului decât încălcând principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menţionate, Curtea de apel a respins cererea principală ca neîntemeiată şi a admis cererile de intervenţie în interes propriu.
5. Recursul declarat de B.I.S.
Împotriva sentinţei Curţii de apel la formulat recurs în termen legal reclamantul B.I.S., formulând critici pe care le-a încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a prezentat rezumativ istoricul cauzei, situaţia de fapt şi de drept, combătând soluţia fondului sub următoarele aspecte:
5.1. Sentinţa nu cuprinde motivele pe care se sprijină
În cuprinsul acestui motiv, recurentul afirmă că instanţa nu şi-a motivat soluţia pronunţată, preluând pur şi simplu susţinerile Autorităţii Electorale Permanente. Nu a acordat nicio atenţie concluziilor scrise formulate de el în cuprinsul cărora mai susţine recurentul, demonstra nelegalitatea procedurii.
5.2. Judecătorul fondului a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 35/2008
În esenţă, teza recurentului porneşte de la ideea că după aplicarea cu prioritate a criteriilor prevăzute la art. 48 alin. (7) lit. a) din lege, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România mai avea un mandat care nu îi fusese alocat, astfel încât deveneau incidente dispoziţiile lit. b) ale aceluiaşi articol. În baza acestui text, cel de-al 8-lea mandat de deputat ce se cuvenea Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, trebuia alocat Circumscripţiei Electorale Mureş, care avea cel mai mare număr de voturi ale Uniunii Democrate a Maghiarilor din România neutilizate, respectiv 12.769 voturi valabil exprimate.
Cel de-al doilea mandat al Circumscripţiei Electorale 43 Străinătate trebuia atribuit poziţiei 101 din listă – Partidul Naţional Liberal Străinătate, deoarece această formaţiune politică nu avea cum să epuizeze cele 22 mandate la poziţia 79 Maramureş, poziţie la care nu avea nici un mandat repartizat în Lista 8.
5.3. Curtea de apel a ignorat dispoziţiile legale, refuzând să analizeze cererea pe motiv că nu intră în atribuţiile judecătoreşti.
La acest punct recurentul susţine că este lipsit de fundament considerentul potrivit căruia anularea în parte a rezultatului procesului de repartizare a mandatelor ar schimba întreg procesul de repartizare a acestora, anulând practic mandatele tuturor deputaţilor după redistribuire. În realitate, instanţa era învestită doar cu privire la nelegalitatea actului administrativ referitor la atribuirea mandatului de deputat pentru circumscripţia Mureş/circumscripţia 43 Străinătate, iar nu cu nelegalitatea întregului proces de repartizare a mandatelor.
De asemenea, faptul că mandatul lui K.J. fusese deja validat de comisia parlamentară, deşi se cunoştea la acel moment soluţia pronunţată în primul ciclu procesual de către Curtea de apel, nu poate împiedica instanţa să examineze fondul cauzei, întrucât nulitatea actului administrativ nu poate fi acoperită.
6. Apărările formulate de intimaţi
În recurs au formulat întâmpinări numai intimaţii intervenienţi Autoritatea Electorală Permanentă şi K.J., ambii solicitând respingerea recursului ca nefondat.
6.1. Apărările Autorităţii Electorale Permanente
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 decembrie 2010 intimata Autoritatea Electorală Permanentă a arătat că algoritmul de atribuire a mandatelor a respectat întocmai prevederile art. 47 şi art. 48 din Legea nr. 35/2008 cu completările şi modificările ulterioare.
Ca urmare, Partidul Naţional Liberal a intrat în posesia mandatului de la poziţia nr. 79 Circumscripţiei Electorale Maramureş, iar Uniunea Democrată a Maghiarilor din România în posesia mandatului de la poziţia nr. 138 Circumscripţia Electorală 43 Străinătate, ambii competitori beneficiind de paragraful: „Dacă numărul din lista ordonată pe ţară este mai mic decât repartitorul de circumscripţie electorală, se acordă un mandat”.
6.2. Apărările formulate de K.J.
Intimatul K.J. a răspuns punctual la motivele de recurs, arătând în întâmpinarea înregistrată la data de 08 decembrie 2010 că sentinţa fondului este amplu şi temeinic motivată, nefiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, acest intimat a afirmat că recurentul a distorsionat în mod voit algoritmul real, ţinând seama doar de numărul absolut de voturi exprimate în favoarea unui candidat, deşi potrivit prevederilor art. 48 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 35/2008 pentru repartizarea mandatelor s-a luat în considerare raportul obţinut prin împărţirea primului număr din lista ordonată pe ţară la repartitorul circumscripţiei electorale de la care provine.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor invocate în întâmpinări, a motivului de ordine publică invocat de reprezentantul Ministerului Public, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei. Rejudecând însă cauza potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care nu permite în această materie decât o singură casare cu trimitere (dispusă deja după cum rezultă la pct. 1.2.2 din decizie) Înalta Curte va pronunţa, pe fondul cauzei, aceeaşi soluţie ca şi prima instanţă.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii judiciare, astfel cum a fost arătat de recurentul-reclamant, vizează anularea parţială a rezultatelor procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel naţional, respectiv a procesului-verbal privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor – 30 noiembrie 2008, Anexa 8A, care îl priveşte pe intimatul intervenient K.J., candidat la Circumscripţia Electorală nr. 43 Străinătate din partea Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.
1.1. Referitor la motivul de ordine publică invocat de Ministerul Public
După cum s-a arătat în practicaua acestei decizii, reprezentantul Ministerului Public a invocat motivul de ordine publică referitor la nelegala constituire a instanţei de judecată, respectiv neparticiparea procurorului la judecarea cauzei în primă instanţă.
Acest motiv este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 judecarea în această materie se face „cu participarea obligatorie a procurorului”.
Verificând încheierea de dezbateri de la termenul din 19 februarie 2010, când Curtea de apel a rămas în pronunţare, Înalta Curte constată că procurorul nu a participat la judecarea cauzei.
În aceste condiţii devine incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., cu consecinţa casării sentinţei atacate şi reţinerii cauzei spre rejudecare.
1.2. Referitor la motivarea hotărârii judecătoreşti
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
După cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa Înaltei Curţi, textul citat, precum şi art. 6 parag. 1 din Convenţie obligă instanţele să-şi motiveze hotărârile într-o manieră coerentă şi accesibilă, procedându-se la un examen efectiv al tuturor cererilor părţilor şi mijloacelor de probă administrate. Aceasta nu înseamnă însă că instanţele sunt obligate să dea un răspuns detaliat la fiecare argument ori că nu îşi pot însuşi raţionamentul uneia dintre părţi, atunci când acesta este temeinic fundamentat în fapt şi în drept.
În speţă, instanţa şi-a motivat soluţia adoptată la paginile 11-13 din sentinţă.
Într-adevăr, considerentele decisive se regăsesc şi în motivele cererii de intervenţie formulate la data de 09 februarie 2009 de către Autoritatea Electorală Permanentă. Aceasta nu poate conduce însă la concluzia că sentinţa nu este motivată, câtă vreme instanţa a răspuns punctual, cu argumente pertinente, bazate pe interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile, după cum se va dezvolta în analiza următorului motiv de recurs.
Pe de altă parte, într-o cauză de tipul celei de faţă, odată însuşit punctul de vedere exprimat de către Autoritatea Electorală Permanentă, apare ca justificată reproducerea procedurii tehnice de atribuire şi a algoritmului utilizat de către Biroul Electoral Central.
1.3. Referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 35/2008 cu completările şi modificările ulterioare.
Legea nr. 35/2008prevede în cuprinsul art. 48 o serie de criterii matematice pentru atribuirea mandatelor, precum şi o ordine de prioritate. În cauza de faţă problema în dispută vizează identificarea metodei de desfăşurare a mandatelor repartizate pe circumscripţii electorale, respectiv dacă aceasta s-a realizat legal în baza art. 48 alin. (7) lit. a) sau trebuia aplicat criteriul de la lit. b) al aceluiaşi text.
Dispoziţiile legale invocate au următorul cuprins:
Art. 48 alin. (7): „ Desfăşurarea mandatelor repartizate pe circumscripţii electorale se face de Biroul Electoral Central, după cum urmează :
a) pentru fiecare partid politic, alianţă politică sau alianţă electorală care întruneşte condiţia prevăzută la art. 47 alin. (2), se împarte numărul voturilor neutilizate şi al celor inferioare coeficientului electoral al circumscripţiei electorale, din fiecare circumscripţie electorală, la numărul total al acestor voturi valabil exprimate pentru acel partid politic, acea alianţă politică sau alianţă electorală, rămase neutilizate la nivel naţional. Rezultatul astfel obţinut pentru fiecare circumscripţie electorală se înmulţeşte cu numărul de mandate cuvenite partidului politic, alianţei politice sau alianţei electorale. Datele obţinute, calculate cu 8 zecimale, se ordonează descrescător la nivelul ţării şi separat descrescător în cadrul fiecărei circumscripţii electorale. La două valori egale departajarea se face şi în funcţie de numărul total de voturi valabil exprimate şi numărul total al voturilor neutilizate sau inferioare coeficientului electoral la nivel de circumscripţie electorală. Pentru fiecare circumscripţie electorală se iau în calcul primele partide politice, alianţe politice sau alianţe electorale, în limita mandatelor ce au rămas de repartizat în circumscripţia electorală respectivă. Ultimul număr din această operaţiune reprezintă repartitorul acelei circumscripţii electorale. În continuare, se procedează la repartizarea mandatelor pe circumscripţii electorale în ordinea partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, precum şi a circumscripţiilor electorale din lista ordonată pe ţară, astfel: primul număr din lista ordonată pe ţară se împarte la repartitorul circumscripţiei electorale de la care provine, rezultând numărul de mandate ce îi revin în circumscripţia electorală respectivă. În continuare, se procedează identic cu numerele următoare din lista ordonată pe ţară. În situaţia în care s-a epuizat numărul de mandate cuvenite unui partid politic, unei alianţe politice sau unei alianţe electorale ori dintr-o circumscripţie electorală, operaţiunea se continuă fără acestea. Dacă numărul din lista ordonată pe ţară este mai mic decât repartitorul de circumscripţie electorală, se acordă un mandat ;
b) în cazul în care nu este posibilă acordarea mandatelor în ordinea ce rezultă din aplicarea prevederilor lit. a), Biroul Electoral Central are în vedere circumscripţia electorală în care partidul politic, alianţa politică sau alianţa electorală are cel mai mare număr de candidaţi, iar dacă şi astfel au rămas mandate nerepartizate pe circumscripţii electorale, circumscripţia electorală în care partidul politic, alianţa politică sau alianţa electorală respectivă are cele mai multe voturi neutilizate ori cele mai multe voturi inferioare coeficientului electoral de circumscripţie”.
Prin urmare, sarcina instanţei de fond era de a verifica dacă Biroul Electoral Central epuizase toate criteriile enumerate la lit. a) şi trebuia să le aibă în vedere pe cele de la lit. b) şi, în consecinţă, să stabilească dacă procesul verbal atacat este legal.
Această verificare s-a realizat în mod efectiv, constatările judecătorului fondului fiind însuşite şi de instanţa de recurs în rejudecare, în sensul că mandatul cuvenit reprezentantului Uniunii Democrate a Maghiarilor din România s-a repartizat luându-se în considerare raportul obţinut prin împărţirea primului număr din lista ordonată pe ţară la repartitorul circumscripţiei electorale de la care provine, adică în baza lit. a) a textului anterior citat.
Criteriile prevăzute la lit. b) de care se prevalează recurentul-reclamant şi care îi sunt favorabile având în vedere numărul mare de voturi obţinute de acesta, sunt subsecvente celor indicate la lit. a) şi, ca urmare, ele pot fi valorizate numai după ce acestea din urmă sunt epuizate. Or nu acesta este cazul în speţă.
În concret, procedura derulată de Biroul Electoral Central a constat în stabilirea coeficientului electoral pe ţară de 19216,875 pentru Uniunea Democrată a Maghiarilor din România care a centralizat un număr de 153.735 de voturi exprimate rămase neutilizate sau inferioare coeficientului electoral de circumscripţie, revenind un număr de 8 mandate de repartizat, pentru Partidul Democrat Liberal 22 mandate, Partidul Naţional Liberal 22 mandate, şi Partidul Social Democrat + Partidul Conservator 19 mandate. S-a stabilit repartitorul fiecărei circumscripţii electorale şi apoi s-au desfăşurat mandatele conform Listei nr. 8 - Anexa 6A. Această listă a fost ordonată descrescător la nivel naţional, după criteriul „valoare produs” din coloana marcată cu cifra 1, iar ultima coloană, marcată cu cifra 4 este partea întreagă a calculului efectuat în coloana corespunzătoare cifrei 3.
S-a trecut valoarea „0” (zero) acolo unde valoarea produsului este mai mică decât repartitorul.
Aşa se explică împrejurarea că Partidul Naţional Liberal i-a revenit mandatul de la poziţia nr. 79 Circumscripţia Electorală Maramureş, iar Uniunea Democrată a Maghiarilor din România mandatul de la poziţia nr. 138 Circumscripţia Electorală 43 Străinătate, ambii competitori beneficiind de prevederea potrivit căreia „Dacă numărul din lista ordonată pe ţară este mai mic decât repartitorul de circumscripţie electorală, se acordă un mandat”.
Ca urmare, nefiind identificate elemente de nelegalitate a actului administrativ atacat, în mod just s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
1.4. Referitor la pretinsul refuz de examinare a fondului acţiunii.
Toate susţinerile recurentului care converg către ideea denegării de dreptate sunt complet lipsite de suport. Prima instanţă a analizat fondul cererii de chemare în judecată, respectând dezlegările instanţei de control judiciar, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Cele două considerente citate de recurentă referitoare la afectarea rezultatului procesului de repartizare a mandatelor şi la validarea mandatului intervenientului K.J. de către Comisia Parlamentară sunt considerente subsidiare şi suplimentare celor anterior analizate la pct. 1.3. acestea din urmă fiind prin ele însele apte să justifice din punct de vedere legal soluţia pronunţată.
Pe de altă parte, şi Înalta Curte consideră că în contextul actual, dată fiind perioada mare de timp scursă de la validarea mandatului intervenientului K.J., principiul proporţionalităţii impune, odată în plus, menţinerea soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de B.I.S.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de B.I.S. şi se va casa sentinţa atacată. Rejudecând cauza, Înalta Curte va pronunţa aceeaşi soluţie ca şi Curtea de apel, respingând acţiunea ca nefondată şi, în consecinţă, admiţând cererile de intervenţie formulate de K.J. şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.I.S. împotriva sentinţei nr. 1152 din 05 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:
Respinge acţiunea reclamantului ca nefondată.
Admite cererile de intervenţie formulate de K.J. şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 776/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 846/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
