ICCJ. Decizia nr. 847/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 847/2011
Dosar nr.18/57/2010
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin Sentinţa nr. 116 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.T. împotriva acestei pârâte; a admis acţiunea formulată de reclamantul M.T., în contradictoriu cu pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi şi, pe cale de consecinţă:
- a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap din 30 iunie 3009 emisă de pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi;
- a obligat pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului cu caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent personal;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap a fost admisă, cu motivarea că pârâta nu are atribuţii şi nici capacitate administrativă în procedurile arătate, iar în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor administrative emise în cadrul acestor proceduri, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din OUG 14/2003.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin certificatul din 30 martie 2009, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav, deficienţă funcţională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009, împotriva acestui certificat, reclamantul formulând în termenul legal, o contestaţie la Comisia Superioară care, prin Decizia din 30 iunie 2009, a menţinut constatările certificatului, însă pe o perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire în luna martie 2010.
Mai precis, certificatul emis de Comisia de evaluare şi Decizia Comisiei superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din OG 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială şi, implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico-psihosociale stabilite prin lege.
Sub acest aspect, a reţinut că reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, în urma unei evaluări şi reevaluări complexe efectuate de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi Comisia superioară, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de 46 - 50 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Ca atare, prin Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, la Cap. I la pct. II se prevede că pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficienţele funcţionale trebuie să fie grave, puse în evidenţă: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demenţa Alzheimer - atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiaţi; uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea judecăţii, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie).
Prima instanţă a avut în vedere şi rezultatul anchetei sociale efectuată cu privire la statutul şi contextul social al reclamantului, care a stabilit că acesta realizează activităţi de bază cu ajutor parţial, dar necesită ajutor la activităţile instrumentale.
În acest context, au fost respinse apărările Comisiei superioare, prin care a susţinut că documentaţia depusă de reclamant nu este concludentă, acest aspect fiind contrazis tocmai de conduita acesteia, în speţă, recunoaşterea afecţiunilor de care suferă reclamantul şi încadrarea în gradul de handicap grav.
În concluzie, prima instanţă a apreciat că încadrarea reclamantului în grad de handicap grav este în afara oricărui dubiu, de vreme ce reclamantul este în evidenţele instituţiilor abilitate din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat cu aceeaşi rezoluţie - handicap grav.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală din 22 martie 2010 efectuat în cauză, reclamantul suferă de boala Alzheimer - formă gravă, boală psihică majoră cu caracter ireversibil, care poate fi socotită cu caracter permanent, în măsura în care s-a coroborat cu restul probelor administrate în cauză, inclusiv în raport de Lista afecţiunilor care creează handicap ireversibil şi pentru care se poate emite certificat cu caracter permanent, chiar de la prima examinare, aprobată printr-o Instrucţiune metodologică a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în contextul criteriilor precizate la pct. 9 fiind enumerată şi boala Alzheimer - formă gravă.
2. Recursul declarat de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap
Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, reţinând culpa sa procesuală ca urmare a faptului că intimatul-reclamant a fost încadrat de mai multe ori în grad de handicap, deşi în cauză s-a aplicat Instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G nr. 430/2008, care prevede afecţiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, iar afecţiunea pe care o prezintă intimatul-reclamant nu se regăseşte în cele 2 liste ale instrucţiunilor.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., apreciază că sentinţa atacată este dată cu aplicare greşită a legii, dispunându-se efectuarea expertizei medico-legale într-un caz neprevăzut de art. 26. din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale nr. 1.134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiţiei şi nr. 255 din 04 aprilie 2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Recurenta-pârâtă contestă concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză şi susţine că au avut la bază alte criterii de apreciere, care sunt distincte de criteriile medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice prevăzute de legislaţia în materia protecţiei drepturilor persoanelor cu handicap.
3. Apărările intimatului-reclamant
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant M.T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate prin care în mod corect instanţa de fond a obligat Comisia superioară să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent.
Arată că nu este la prima examinare şi are gradul grav - cu asistent personal din 2005, ceea ce îl îndreptăţeşte să deţină un certificat cu valabilitate permanentă, întrucât boala nu se remite, adică este ireversibilă.
Susţine că din acest motiv a solicitat în probaţiune efectuarea unei expertize de medicină legală, cerere concretizată prin Raportul de expertiză medico-legală din 22 martie 2010, efectuat de către Serviciul de medicină legală Alba Iulia, raport care în concluziile sale arată că afecţiunea de care suferă constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil, şi poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ este Decizia de încadrare în grad de handicap din 30 iunie 2009, prin care Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi a atestat încadrarea intimatului-reclamant în gradul de handicap grav, cu dreptul de a beneficia de asistent personal, cu valabilitate 12 luni.
Ceea ce contestă destinatarul actului este perioada de valabilitate, susţinând, în esenţă, că diagnosticul clinic şi funcţional l-ar îndreptăţi să fie încadrat în gradul de handicap grav cu caracter permanent.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări şi a măsurilor dispuse stând evaluarea şi reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi Comisia superioară, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de 46 - 50 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca manifestările reclamantului, suferind de demenţă Alzheimer, să se caracterizeze prin atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali, prin uitarea numelor celor apropiaţi, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea judecăţii şi a controlului pulsional şi triada patognomonică, conform Cap. II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Criteriile de încadrare în grad de handicap sunt reglementate dintr-o dublă perspectivă, medicală şi psihosocială, motiv pentru care în componenţa serviciului de evaluare complexă intră, alături de medicul specialist, un asistent social, un psiholog şi alţi specialişti, iar evaluarea se desfăşoară în mai multe domenii obligatorii, conform prevederilor art. 46 - 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap, aprobate prin HG nr. 268/2007.
În determinarea caracterului permanent sau revizuibil al deciziei de încadrare în grad de handicap, autoritatea emitentă dispune de o marjă de apreciere, în cadrul căreia poate opta, în raport cu criteriile medicale şi psihosociale, ţinând seama de datele individuale supuse evaluării, iar instanţa de judecată analizând legalitatea actului administrativ, astfel cum a fost sesizată, are în vedere întregul material probator, inclusiv probele administrate pe parcursul derulării procesului.
Or, din acest punct de vedere, raportul de expertiză efectuat în cauză relevă o eroare de apreciere în privinţa caracterului permanent sau revizuibil al gradului de handicap în care este încadrat intimatul-reclamant.
Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, motivarea sentinţei conţine o analiză detaliată şi aprofundată a probelor cauzei, cărora judecătorul fondului le-a acordat semnificaţia adecvată în raport de cadrul normativ în vigoare, sentinţa fiind pronunţată pe baza probelor administrate, inclusiv a raportului de expertiză din concluziile căruia rezultă că intimatul-reclamant suferă de „Demenţă Alzheimer formă severă”, diagnostic stabilit clinic şi imagistic.
Această afecţiune constituie o boală majoră cu caracter ireversibil, iar sub aspect medical afecţiunea poate fi socotită o boală cu caracter permanent.
Această probă se coroborează şi cu concluziile Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, care reţine „gradul de handicap grav cu asistent personal”, ceea ce înseamnă că indiferent de termenul folosit în actele medicale depuse la dosar, gradul de handicap grav, sever avansat, acesta relevă un stadiu foarte avansat, o boală majoră cu caracter ireversibil şi cu caracter permanent.
Mai mult, lista afecţiunilor care creează handicap ireversibil şi pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent include la lit. a) pct. 9 „Boala Alzheimer, demenţă senilă, demenţă Pick - forme avansate”.
Cu referire expresă la criticile recurentei-pârâte privind probele administrate la fondul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Expertiza medico-legală dispusă la solicitarea reclamantului pentru lămurirea unor aspecte de specialitate necesare dezlegării cauzei se încadrează în prevederile art. 201 şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., proba fiind administrată prin organismul cu atribuţii în acest sens, potrivit Legii nr. 459/2001 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.
Din simpla lecturare a concluziilor raportului de expertiză se poate observa că acestea se rezumă la exprimarea unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic, pe baza actelor medicale avute la dispoziţie, fără conotaţii juridice referitoare la încadrarea în grad de handicap, ce constituie atribuţia autorităţii publice recurente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi împotriva Sentinţei nr. 116 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 848/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
