ICCJ. Decizia nr. 973/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 973/2011
Dosar nr. 17071/3/200.
Şedinţa de la 17 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 7349/2/2008, reclamanta T.I.M. în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Naţională de Grefieri şi Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ca pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să fie obligat să-i recunoască dreptul de a primi sporul de confidenţialitate de 15% în calitate de expert I – personal de instruire fără specialitate juridică, iar ca ordonator de credite al Şcolii Naţionale de Grefieri să fie obligat să aloce fondurile necesare; Şcoala Naţională de Grefieri să calculeze şi să plătească drepturile reprezentând sporul de confidenţialitate de 15% începând cu data de 18 aprilie 2008 şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti precum şi pentru viitor precum şi drepturile solicitate, actualizate cu indicele de inflaţie, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti(plata efectivă), cu efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 616 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, faţă de declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008, care au instituit competenţa specială derogatorie de la dreptul comun al muncii pentru judecarea acţiunilor prin care se solicită valorificarea unor drepturi salariale ale personalului din domeniul justiţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 7868 din 10 decembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele sentinţei, Tribunalul a reţinut că începând cu data de 01 iunie 2007 reclamanta a fost încadrată în funcţia de expert I, ca urmare a promovării concursului desfăşurat în perioada 29-31 mai 2007, potrivit menţiunilor din carnetul de muncă de la poziţia 79, în baza Deciziei nr. 83/2007 a S.N.G., iar în anexa II la Dispoziţia nr. 183 din 6 august 2008 a Secretarului General al Consiliului Superior al Magistraturii apar funcţiile din cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri corespunzătoare activităţilor şi lucrărilor cu caracter confidenţial, la poziţia 10 fiind şi cea de expert I, funcţie care încadrează persoana în categoria funcţionarului public.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01 februarie 2010, sub acelaşi număr, pentru termenul din data de 01 noiembrie 2010 reclamanta comunicând instanţei că face parte din personalul contractual al Şcolii Naţionale de Grefieri, nefiind necesară îndeplinirea procedurii prealabile, că litigiul său nu este unul de contencios administrativ, ataşând în acest sens adeverinţa nr. 1/1611/G din 07 septembrie 2010 a Şcolii Naţionale de Grefieri.
În şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a ridicat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale în raport cu natura raportului juridic al reclamantei cu instituţia angajatoare.
Prin sentinţa nr. 4249 din 1 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat, la rândul ei, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Constatând totodată ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat cauza pentru soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere material să soluţioneze acţiunea reclamantei, trebuie determinată în prealabil natura juridică a litigiului, pornind de la raportul juridic dedus judecăţii.
Or, din adeverinţa eliberată de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri, în calitate de angajator al reclamantei, rezultă că aceasta este încadrată în postul de expert I – personal de instruire fără specialitate juridică, făcând parte din personalul contractual al instituţiei, iar din fişa postului aflată la fila 14 din dosarul nr. 7349/2/2008 rezultă că atribuţiile reclamantei nu se încadrează în cele enumerate la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât este evidentă natura contractuală a raporturilor de muncă ale reclamantei, împrejurare care atrage competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect componente ale remuneraţiei în favoarea jurisdicţiei muncii, ca jurisdicţie de drept comun.
Constatând, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., ivit conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., reţine că în cauză există conflict de competenţă.
Analizând acest conflict, reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască reclamantei dreptul de a primi sporul de confidenţialitate de 15% în calitate de expert I – personal de instruire fără specialitate juridică; ca ordonator de credite al Şcolii Naţionale de Grefieri să fie obligat să aloce fondurile necesare; Şcoala Naţională de Grefieri să calculeze şi să plătească drepturile reprezentând sporul de confidenţialitate de 15% începând cu data de 18 aprilie 2008 şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti precum şi pentru viitor precum şi drepturile solicitate, actualizate cu indicele de inflaţie, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti (plata efectivă), cu efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit adeverinţei nr. 1/1611/G din 7 septembrie 2010 (fila 13 dosar C.A.B.), reclamanta T.I.M. a fost încadrată la Şcoala Naţională de Grefieri, ca personal contractual, în perioada 15 septembrie 2006 – 31 mai 2007 – pedagog IA şi în perioada 1 iunie 2007 – 28 februarie 2009 – expert I, personal de instruire fără specialitate juridică.
Aceasta a încheiat cu pârâta Şcoala Naţională de Grefieri, Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 10 din 18 septembrie 2006 cât şi Anexa la acesta, urmare a modificării încadrării în funcţia de expert I.
În consecinţă, în raport de aceste înscrisuri cât şi de fişa postului de expert I rezultă că reclamanta a avut cu pârâta Şcoala Naţională de Grefieri raporturi de natură contractuală, astfel cum însăşi aceasta susţine.
Potrivit art. 281 C. muncii „Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".
Conform art. 282 din acelaşi act normativ, „Pot fi părţi în conflictele de muncă:a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă"..
În conformitate cu art. 284. „(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
Având în vedere faptul că între reclamantă şi pârâtă există raporturi de muncă specifice jurisdicţiei muncii, că aceasta solicită drepturi ca urmare a derulării acestor raporturi, Înalta Curte, ţinând seama şi de dispoziţiile menţionate anterior,apreciază că revine competenţa de soluţionare a cauzei, Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În consecinţă, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe T.I.M., Şcoala Naţională de Grefieri şi Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 97/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 974/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
