ICCJ. Decizia nr. 996/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 996/2011
Dosar nr.9693/1/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 193 din 31 mai 2010 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, formulată de petentul T.C.I.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie T.C.I. iar prin hotărârea nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Plenului C.S.M. s-a respins contestaţia ca neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, în raport de datele statistice existente în perioada 2007-2008, când la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei s-a înregistrat o încărcătură a dosarelor de soluţionat pe procuror, de 505,75, respectiv 583,40, situată sub media naţională aferentă anilor menţionaţi, prin hotărârea nr. 798 bis din 30 aprilie 2009 s-a redus schema de personal al acestei unităţi de parchet cu un post vacant de procuror, odată cu reducerea schemelor şi a altor 45 de unităţi de parchete, posturi care au fost transferate în schemele de personal ale unor parchete care înregistrau o încărcătură cu mult peste media naţională.
S-a apreciat ca întemeiată soluţia de respingere a solicitării de transfer şi pentru că Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei este una dintre unităţile care se confruntă cu dificultăţi reale de ocupare a posturilor, spre deosebire de parchetele la care s-a solicitat transferul şi la care se formulează în mod constant cereri de transfer, iar petentul a fost numit în funcţie ca urmare a promovării concursului de admitere în magistratură organizat la 13 aprilie 2008, tocmai în scopul ocupării posturilor existente la unităţi de parchet care se confruntă cu un număr mare de posturi vacante şi/sau dificultăţi reale de ocupare a posturilor vacante.
În legătură cu argumentele invocate în contestaţie privind lipsa demersurilor C.S.M. în vederea reglementării situaţiei unităţii de parchet la care funcţionează s-a reţinut că în ultima perioadă s-a înregistrat o creştere semnificativă a numărului de dosare de soluţionat la nivelul tuturor parchetelor din ţară, dar această situaţie nu poate fi imputată Consiliului, având în vedere caracterul de relativă predictibilitate a unei astfel de evoluţii, precum şi lipsa mijloacelor de suplimentare a schemelor de persoane şi de ocupare a posturilor vacante într-o perioadă scurtă de timp.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul T.C.I. şi a solicitat anularea hotărârii şi transferul acestuia de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sau 4 Bucureşti.
S-au invocat următoarele argumente în susţinerea cererii de transfer:
- situaţia posturilor vacante; la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei toate cele 3 posturi prevăzute în schemă erau ocupate, în timp ce la unităţile de parchet unde s-a solicitat transferul erau posturi de execuţie vacante;
- volumul de activitate; la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi Sectorului 4, în anul 2009, încărcătura pe procuror a depăşit media la nivel naţional, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei media s-a situat aproape de cea la nivel naţional;
- viitoarea soţie îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei instituţii publice cu sediul în Bucureşti, neavând posibilitatea de a se transfera într-o altă localitate, pe un post similar şi pentru întemeierea unei familii singura opţiune este transferul recurentului în Bucureşti sau într-o localitate în apropiere de Bucureşti.
Referitor la hotărârea nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-au formulat următoarele critici:
1. Conform art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, la soluţionarea cererilor de transfer sunt avute în vedere următoarele criterii:
- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soţului/soţiei;
- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate şi situaţia familială.
S-a arătat că singurul criteriu care a stat la baza adoptării hotărârii a fost acela al volumului de activitate al unităţii de parchet de la care a solicitat transferul, fără a-l conjuga cu cel al volumului de activitate al parchetelor la care a solicitat transferul, iar faptul că schema de procurori prevede un număr redus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei nu este un argument pentru respingerea cererii de transfer.
2. În ceea ce priveşte argumentul invocat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că unitatea de parchet se confruntă cu un număr mare de posturi vacante şi/sau dificultăţi reale de ocupare a posturilor vacante, s-au făcut referiri la alţi colegi care au fost admişi la acelaşi concurs din 13 aprilie 2008, dar care au fost transferaţi la aceeaşi şedinţă din 31 mai 2010, respectiv D.F.G., transferat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti, V.L. şi T.F., transferate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti.
Au fost admise cereri de transfer ale unor colegi procurori care au fost admişi în magistratură la 13 aprilie 2010 şi transferaţi în luna iunie 2010, respectiv B.A.A., transferată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, D.M., transferată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.
3. Referitor la încălcarea prevederilor art. 8 din Convenţie s-a precizat că distanţa de cca. 600 km dintre Carei şi Bucureşti nu permite efectuarea unei navete zilnice, ci doar deplasări periodice la minim 3 săptămâni.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului de nefondat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Recurentul a formulat o cerere de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, unde funcţionează ca procuror din anul 2008 când a promovat examenul de intrare în magistratură la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sau 4 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.
Cererea de transfer i-a fost respinsă iniţial de către secţia de procurori, iar contestaţia formulată a fost respinsă prin hotărârea nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Plenului C.S.M., hotărâre ce se atacă în prezenta cauză.
Transferul judecătorilor şi procurorilor este reglementat printr-un Regulament aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, iar în art. 3 din acest regulament sunt stabilite criteriile în baza cărora se analizează cererile de transfer, astfel:
- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soţului/soţiei;
- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate şi situaţia familială.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (3) din Regulament, Consiliul Superior al Magistraturii solicită punctul de vedere al curţilor de apel şi parchetelor de pe lângă curţile de apel de la care, respectiv, la care se solicită transferul.
Cererea de transfer a recurentului a fost respinsă în raport de volumul de activitate al parchetului de la care se solicită transferul, dar şi având în vedere că Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei este una dintre unităţile care se confruntă cu dificultăţi reale de ocupare a posturilor, spre deosebire de parchetele la care s-a solicitat transferul şi la care se formulează în mod constant cereri de transfer.
Criticile din motivele de recurs se constată că sunt nefondate.
Aşa cum am precizat, primul criteriu avut în vedere la analizarea cererii de transfer, este cel al volumului de activitate al parchetului de la care se solicită transferul.
În raport de acest criteriu, în anul 2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei s-a înregistrat o medie a dosarelor peste media naţională.
Este adevărat că şi la parchetul unde s-a solicitat transferul (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi 4 Bucureşti) media dosarelor este peste media naţională, dar tot în art. 3 din Regulament se cerere ca analizarea transferului să se facă şi în raport de dificultăţile de ocupare a acestora, or, Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei este o unitate de parchet unde sunt dificultăţi de ocupare a posturilor.
În motivele de recurs s-au făcut referiri la aprobarea de către secţia de procurori a C.S.M. a unor transferuri de procurori intraţi în magistratură tot în anul 2008 sau ulterior.
Verificând aceste hotărâri se constată că în toate cazurile s-a avut în vedere şi faptul că a existat avizul favorabil al unităţii de parchet de unde se cerere transferul şi al unităţii de parchet unde s-a aprobat transferul.
Or, în cazul recurentului, chiar acesta recunoaşte că a existat avizul favorabil al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, 4 Bucureşti şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, dar nu a existat niciun punct de vedere al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei.
Un ultim motiv de recurs se referă la încălcarea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept, decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.
Prin soluţia adoptată în legătură cu cererea sa de transfer se poate considera că nu s-a produs o încălcare a acestui drept, mai ales că, în momentul în care a ales să participe la un concurs de intrare în magistratură, cunoştea că posturile pentru care se concurează sunt situate în localităţi unde ocuparea acestora este dificilă şi trebuia să anticipeze că, cel puţin pentru o perioadă de timp, va trebui să funcţioneze la unitatea de parchet unde a câştigat concursul.
Apreciind că soluţia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.C.I. împotriva hotărârii nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 993/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 998/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
