ICCJ. Decizia nr. 992/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 992/2011
Dosar nr.2973/54/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta L.C.D. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru obligarea acesteia să-i emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv situat în Craiova, jud. Dolj, conform dispoziţiei nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în urma unor litigii, prin dispoziţia nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova s-a soluţionat notificarea ce viza imobilul preluat abuziv de stat şi s-a propus acordarea de despăgubiri, iar dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar nu s-a primit niciun răspuns.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 240 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei Decizia reprezentând titlu de despăgubiri aferentă imobilului preluat abuziv, situat în Craiova, conform dispoziţiei nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova.
În motivarea soluţiei s-a reţinut nesoluţionarea dosarului reclamantei într-un termen rezonabil şi a făcut aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar împrejurarea că autorităţile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluţionare a cererilor, constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantelor.
Nu a fost reţinută ca întemeiată apărarea pârâtelor în sensul că dosarul privind pe reclamantă nu este complet, pentru că şi dacă ar fi reală, trebuia adoptate măsuri mult mai rapide şi eficiente în vederea completării înscrisurilor necesare evaluării imobilului cu privire la care reclamanta era îndreptăţită la măsuri reparatorii.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond deoarece:
I. instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a instanţei competente privind excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 2830/2006.
Referitor la această excepţie, invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-a arătat că titulara dispoziţiei nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită, respectiv legătura de rudenie cu foştii coproprietari, pentru că la data preluării s-a constatat o stare de coproprietate şi nu s-a făcut dovada proprietăţii asupra imobilului notificat.
II. la dosarul de despăgubire lipseşte situaţia încasării despăgubirilor încasate la preluare de către foştii coproprietari ai imobilului revendicat şi pentru aceasta dosarul a fost remis Primăriei mun. Craiova pentru completare.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei nr. 2830/2006 emisă de Primăria mun. Craiova, arătând că în prezenta cauză această dispoziţie este vizată şi nu cea cu nr. 20918 din 12 iunie 2009, aşa cum greşit susţine instanţa de fond.
III. instanţa de fond este netemeinică deoarece nu a ţinut seama de aspectele obiective ale soluţionării dosarului de despăgubire a reclamanţilor şi că nu se poate reţine culpa acestei autorităţi privind durata de soluţionare a dosarelor de despăgubire.
S-a arătat că pentru respectarea principiului egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite a fost emisă Decizia nr. 2815/2008 de către C.C.S.D. care a stabilit că ordinea de înregistrare a dosarelor va fi cea de soluţionare.
Pe fondul cauzei, s-a invocat că dosarul nu este complet pentru că lipsesc dovezi privind calitatea de persoană îndreptăţită, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, situaţia încasării despăgubirilor la preluare.
Referitor la termenul rezonabil, se consideră că Decizia nu poate fi emisă decât după efectuarea evaluării, iar prin faptul că nu s-a stabilit un termen pentru emitere, se aplică termenul de 30 de zile, termen în care nu se poate efectua evaluarea şi emiterea deciziei.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 şi a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, care nu mai poate fi restituit în natură.
Iniţial, s-a emis dispoziţia nr. 2830 din 23 ianuarie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în valoare de 180.700 RON.
Ulterior, prin dispoziţia nr. 6632 din 7 martie 2006 emisă de Primarul mun. Craiova s-a modificat art. 1 din dispoziţia nr. 2860 din 3 ianuarie 2006, s-a respins notificarea reclamantei ca tardiv formulată şi în urma unui litigiu s-a obţinut anularea acestei dispoziţii.
Ca urmare a acelui litigiu, a fost emisă dispoziţia nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova, iar dosarul a fost înaintat C.C.S.D.
În faţa instanţei de fond, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 2830 din 23 ianuarie 2006 a Primarului mun. Craiova, iar în motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond cu privire la nesesizarea Tribunalului Dolj cu excepţia de nelegalitate a acestei dispoziţii, dar criticile sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza”, însă actul a cărui nelegalitate este invocată nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004.
Cum excepţia de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalităţii unui act administrativ, iar dispoziţia contestată nu este un act administrativ, în mod legal instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate invocată şi nu a sesizat Tribunalul Dolj cu soluţia acesteia.
Chiar şi dacă dispoziţia primarului ar fi apreciată ca act administrativ, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contencios administrativ actele pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, iar în cauză, în Legea nr. 10/2001 există prevăzută expres posibilitatea contestării dispoziţiei la instanţa civilă [art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 – secţia civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unităţii deţinătoare].
De altfel, ar fi de precizat că Decizia nr. 2830 din 3 ianuarie 2006 emisă de Primarul mun. Craiova a fost modificată prin Decizia nr. 6632 din 7 martie 2006 a aceleiaşi autorităţi şi această ultimă decizie a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 1112 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, irevocabilă, astfel că, privitor la reclamantă îşi produce efectele dispoziţia nr. 20918 din 12 iunie 2009 emisă de Primarul mun. Craiova şi care a şi fost înaintată C.C.S.D., astfel că sunt greşite susţinerile din recurs cu privire la dispoziţia incidentă în cauză şi nu cele ale instanţei de fond.
Recurenta încearcă să justifice neemiterea titlului de despăgubire în privinţa reclamantei deoarece dosarul nu ar fi complet.
La instanţa de fond a fost depusă documentaţia ce a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, nu se poate spune că imobilul ce face obiectul notificării nu a fost identificat pentru că în dispoziţia nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova, la art. 1 se precizează că terenul este în suprafaţă de 615,4 m.p. situat în Craiova şi nu prezintă relevanţă că nu a fost identificat prin dispoziţia nr. 2830/2006, iar cea de modificare a fost anulată.
Referitor la dovada calităţii de persoană îndreptăţită la dosar s-au depus certificatele de moştenitor nr. 8239/1966 şi nr. 309 din 27 septembrie 2005 prin care s-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, calitate ce nu i-a fost contestată de Primarul mun. Craiova care a emis dispoziţia nr. 20918/2009.
De asemenea, la dosarul cauzei se află depusă declaraţia reclamantei autentificată în 2005, din care rezultă că pentru terenul de 615,4 m.p. situat în Craiova, judeţul Dolj, nu s-a primit nicio despăgubire de la data exproprierii.
Toate acestea dovedesc faptul că restituirea dosarului la Primăria mun. Craiova putea fi evitată.
Problema coproprietăţii la data preluării abuzive nu prezintă relevanţă, având în vedere că dintre toţi moştenitorii numai reclamanta a formulat notificare cu privire la acest imobil, iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cotele celorlalţi moştenitori profită celor care au formulat notificarea.
Cu privire la termenul rezonabil de soluţionare a cererii, într-adevăr, dispoziţia nr. 20918 a Primarului mun. Craiova a fost emisă la 12 iunie 2009, în urma unor litigii şi în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a avut calitatea de pârâtă, însă, trebuia subliniat faptul că chiar Decizia nr. 2815/2008 a C.C.S.D. dă posibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru motive temeinice, fără a se respecta ordinea de soluţionare stabilită prin aceeaşi decizie.
În afară de faptul că este culpa autorităţilor statului, în general, pentru faptul că notificarea reclamantei din anul 2002 nu a fost soluţionată după aproape 9 ani, se impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire şi în raport de situaţia reclamantei.
Aceasta a avut calitate de chiriaş într-un imobil situat în Craiova şi acest imobil a fost restituit în natură fostului proprietar, prin sentinţa civilă nr. 102 din 18 martie 2009 a Tribunalului Dolj şi există pericolul ca, la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, să fie evacuată din locuinţă, iar această situaţie poate fi apreciată ca motiv temeinic pentru emiterea deciziei.
Prin obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru reclamantă, nu s-a stabilit o obligaţie care să fie îndeplinită fără respectarea procedurilor legale privind evaluarea, comunicarea raportului de evaluare, efectuarea eventualelor obiecţii la raportul de expertiză, etape care preced emiterea deciziei, iar dacă va fi demarată procedura de evaluare şi, totuşi se va depăşi termenul de 30 de zile prevăzut de lege, nu se poate invoca neexecutarea hotărârii pentru că şi evaluarea face parte din executarea acesteia, dar aceasta să nu fie întârziată fără justificare.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată, dar se va face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv vor fi reduse cheltuielile de judecată la suma de 500 RON, în raport de complexitatea cauzei şi munca depusă de avocat, având în vedere că recursul a fost soluţionat la primul termen, iar apărătorul a formulat numai concluzii scrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 240 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata L.C.D., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 969/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 993/2011. Contencios → |
|---|
