ICCJ. Decizia nr. 998/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 998/2011
Dosar nr.688/33/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.D.A. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea pârâtului să transfere în bugetul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sumele necesare pentru ca autoritatea să-i poată plăti prima tranşă de 250.000 RON drept despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
În motivarea cererii se arată că prin dispoziţia nr. 13 din 23 ianuarie 2006 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj i-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri pentru un imobil preluat abuziv şi dosarul a fost înaintat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru că se tergiversa soluţionarea dosarului, s-a obţinut, prin hotărâre judecătorească, emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv a fost emisă Decizia nr. 2539 din 8 iulie 2008 prin care s-au stabilit despăgubiri în sumă de 2.293.486 RON, sumă ce reprezintă valoarea de piaţă a imobilului.
Ulterior, a completat şi cererea de opţiune din 11 noiembrie 2008, dar plăţile nu au fost făcute pentru că Autoritatea Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor i-a răspuns că acestea se fac în ordinea depunerii cererilor de opţiune şi în limitele disponibilităţilor financiare care sunt dependente de sumele transferate de către M.F.P.
S-a adresat Ministerul Finanţelor Publice pentru a transfera în bugetul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sumele necesare pentru plata primei tranşe, dar a primit un răspuns negativ şi, de aceea a formulat acţiunea.
În drept, se invocă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O., art. 44 alin. (1) din Constituţie, art. 6 şi art. 14 din C.E.D.O.
Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 243 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii, a fost admisă acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul să transfere în bugetul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sumele necesare astfel încât aceasta să poată achita reclamantului prima tranşă de 250.000 RON cu titlu de despăgubiri, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că cele două excepţii sunt considerate neîntemeiate.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, s-a arătat că această autoritate are obligaţia de a transfera, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, sumele de bani necesare aplicării legii de reparaţie şi sumele cu titlu de despăgubiri având în vedere că este de notorietate că Fondul Proprietatea nu este funcţional.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii s-a reţinut că, deşi reclamantul este terţ faţă de raporturile administrative dintre cele două autorităţi publice implicate, totuşi refuzul Ministerului Finanţelor Publice de a finanţa despăgubirile afectează drepturile şi interesele legitime ale reclamantului şi acţiunea nu este inadmisibilă, în raport de art. 1 alin. (2) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a considerat că refuzul pârâtului de a transfera suma de 250.000 RON pentru a fi despăgubit reclamantul este nejustificat, deoarece a admite teza pârâtului ar însemna să-l expună pe reclamant unei iluzorii şi încete despăgubiri într-un viitor lipsit de previzibilitate şi să expună România la o nouă şi previzibilă condamnare în această materie.
Pentru că reclamantul are recunoscut un bun, statul este obligat să-l protejeze pe titularul său şi să sancţioneze orice conduită care ar atenta la lipsirea de acel bun.
Refuzul pârâtului de a aloca sumele necesare poate fi calificat ca o lipsire de bun.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice pe care o consideră nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a inadmisibilităţii acţiunii şi respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului.
În motivarea recursului se arată că, potrivit art. 131 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării legii, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de comisie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar, iar potrivit art. 141 despăgubirile în numerar se acordă prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar ce funcţionează în cadrul A.N.R.P.
În art. 141 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/205 se prevede că „sursele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către direcţie se asigură, până la listarea SC Fondul Proprietatea SA, din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea şi în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice”, iar alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că „sumele prevăzute în bugetul Ministerului Finanţelor Publice pentru aplicarea acestei legi se transferă, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în bugetul acesteia”.
Pentru anul 2010, A.N.R.P. i-a fost alocată suma de 162.000.000 RON din care au fost viraţi 40.000.000 RON, conform prevederilor trimestriale, dar ministerul nu poate interveni asupra modalităţii de efectuare a plăţilor.
Legislaţia în vigoare, în materia cheltuielilor bugetare prevede că autoritatea publică trebuie să se încadreze în resursele bugetare stabilite.
Mai mult, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Fondul Proprietatea este funcţional, la 12 iunie 2009 a fost selectată societatea de administrare a SC Fondul Proprietatea SA.
Referitor la inadmisibilitatea acţiunii, s-a arătat că nu există niciun act administrativ care să poată fi anulat de către instanţa de judecată şi niciun refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, dar pentru următoarele considerente:
Recurentul critică soluţia instanţei de fond atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere a celor două excepţii, dar şi pe fondul cauzei.
Cât priveşte criticile din motivele de recurs ce vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P. şi a inadmisibilităţii acţiunii, criticile sunt nefondate.
Reclamantul s-a adresat cu o cerere Ministerului Finanţelor Publice, solicitând alocarea sumelor de bani către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru a putea fi despăgubit în numerar cu suma de 250.000 RON.
A şi primit un răspuns de la M.F.P., dar a considerat că refuzul autorităţii este nejustificat şi, de aceea, s-a adresat instanţei.
Este adevărat că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”, dar tot în Legea nr. 554/2004 se arată că „Refuz nejustificat de a soluţiona o cerere” (art. 2 alin. (1) lit. i) reprezintă exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Prin urmare, pentru că cererea reclamantului vizează stabilirea de către instanţă a caracterului justificat sau nu al refuzului Ministerului Finanţelor Publice de a transfera în bugetul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor suma necesară pentru plata către acesta a sumei de 250.000 RON, M.F.P. are calitate procesuală pasivă şi cererea nu est nici inadmisibilă, tocmai în raport de prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Însă, criticile referitoare la fondul cauzei şi care vizează caracterul justificat al refuzului, sunt fondate.
Potrivit art. 141 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar ce funcţionează în cadrul A.N.R.P. are ca atribuţie principală acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată, conform art. 141 alin. (4) „Sumele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către direcţie se asigură, până la listarea SC Fondul Proprietatea SA, din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea şi în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor”, iar alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că „Sumele prevăzute în bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru aplicarea prezentei legi, se transferă, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în bugetul acestora”.
Mai întâi, în raport de aceste prevederi trebuie precizat că reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Finanţelor Publice (actuala denumire a Ministerului Economiei şi Finanţelor de la momentul adoptării modificărilor la Titlul VII al Legii nr. 247/2005) să vireze sumele necesare deşi nu a fost emis un titlu de plată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Este adevărat că reclamantul este în posesia deciziei nr. 2539 din 8 iulie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirlor, dar nu a făcut dovada că i-a fost emis titlul de plată.
În al doilea rând, chiar legea prevede că despăgubirile în numerar se asigură până la listarea SC Fondul Proprietatea SA din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea şi numai în completarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice.
Deci, chiar şi în cazul în care suntem în ipoteza completării sumelor cu cele din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea, pentru că hotărârea instanţei de fond a fost dată înainte de listarea Fondului Proprietatea la bursă, aceste sume se acordă din bugetul de stat, prin bugetul M.F.P.
Potrivit art. 1 din HG nr. 34/2009, modificată, Ministerul Finanţelor Publice este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi programul de guvernare în domeniul finanţelor publice şi are ca atribuţie administrarea generală a finanţelor publice.
Conform art. 3 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ, Ministerul Finanţelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat, dar şi al legilor de rectificare a bugetului de stat şi potrivit pct. 12 aprobă, în condiţiile legii, repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
Pentru că prin legea bugetului de stat pe anul 2010 au fost prevăzute anumite sume pentru acordarea despăgubirilor, M.F.P. nu poate transfera sume mai mari, chiar dacă ar exista solicitări din partea A.N.R.P. pentru că rectificările bugetare nu pot fi efectuate decât tot prin lege.
Referitor la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată de instanţa de fond, Înalta Curte nu neagă faptul că reclamantul are cel puţin „speranţa legitimă”, în sensul de „bun” reglementată de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O.
Însă, trebuie subliniată jurisprudenţa C.E.D.O. care a subliniat că, în situaţiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecinţe economice importante asupra ansamblului unui stat, autorităţile naţionale trebuie să dispună de o mare putere discreţionară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar şi pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.
Astfel, chiar în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Curtea a luat act de sarcina foarte importantă pe care legislaţia în materia bunurilor imobile naţionalizate o reprezintă pentru bugetul de stat (parag. 227) şi a fost de acord că plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea reprezenta o măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii.
Mai mult, a devenit funcţional Fondul Proprietatea începând cu 21 ianuarie 2011, mai ales că multe condamnări ale României la C.E.D.O. s-au datorat şi constatării că acest fond nu este funcţional, iar lansarea tranzacţiilor este de natură să îndrepte o parte a beneficiarilor „titlurilor de despăgubire” către piaţa bursieră, ceea ce ar uşura presiunea bugetară (cauza Maria Atanasiu, parag. 228, teza ultimă).
De altfel, prin OUG nr. 62 din 30 iunir 2010 s-a prevăzut, în art. 3 alin. (1), că pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ s-a stabilit că „Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea”, iar în art. 3 alin. (3) s-a spus că „Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare”.
Toate acestea dovedesc faptul că nu se poate opina că există un refuz nejustificat din partea M.F.P. de a vira sumele de bani necesare plăţii primei tranşe de 250.000 RON drept despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, deoarece M.F.P. este organul administraţiei publice centrale care administrează bugetul de stat, dar repartizarea sumelor pe ordonatorii de credite se face prin legea bugetului de stat, iar Ministerul Finanţelor Publice repartizează Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sumele alocate prin legea bugetului de stat, iar alte sume vor putea fi repartizate numai dacă se rectifică legea bugetului de stat.
Soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantului B.D.A., ca neîntemeiată.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 243 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că respinge acţiunea reclamantului B.D.A. ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 996/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1002/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
