ICCJ. Decizia nr. 1122/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1122/2012
Dosar nr. 8111/101/2011
Şedinţa de la 1 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţiile instanţelor care au declanşat conflictul negativ de competenţă
Prin cererea formulată la data de 17 martie 2011 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. 631/54/2011, reclamanta I.(A.)I. a chemat în judecată Universitatea "S.H." Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultăţii de D.A.P. din Bucureşti specializarea Drept din cadrul Universităţii S.H., promoţia 2009 şi a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea din iulie 2009, obţinând titlul de licenţiată în drept.
În acest sens, Universitatea pârâtă i-a eliberat adeverinţa din 9 iulie 2009 prin care i-a atestat titlul de licenţiat în drept.
Întrucât adeverinţa menţionată are ca termen de valabilitate 12 luni, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din învăţământul superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după împlinirea termenului respectiv a solicitat prin cererea din 7 februarie 2011, în baza art. 20 din Regulamentul sus-menţionat, eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă.
Cu Adresa din 4 martie 2011 a primit un răspuns nesatisfăcător, în sensul că Universitatea nu a primit formularele de diplomă pentru licenţă pentru a fi completate şi înmânate solicitanţilor. A motivat această întârziere prin faptul că structurile abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au amânat în mod repetat aprobarea eliberării tuturor formularelor tipizate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat în Ordinul nr. 2284/2004 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Prin întâmpinarea formulată, Universitatea "S.H." a solicitat instanţei să ia act că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite Adeverinţele de studiu pentru reclamantă şi a făcut demersuri către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire S.C. "R." S.A. aceste formulare, în scopul livrării lor.
De asemenea, Universitatea "S.H." a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând ca această autoritate să fie obligată să dispună tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi a suplimentului la diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa nr. 534/2011 pronunţată la data de 28 octombrie 2011 în Dosar nr. 631/54/2011 Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că Universitatea "S.H." este o autoritate publică locală, iar în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa materială a soluţionării cauzei revine Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 9 noiembrie 2011 sub nr. 8111/101/2011.
Prin Sentinţa nr. 1915 din 6 decembrie 2011, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi invocată de Universitatea "S.H." şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta I.(A.)I. a solicitat obligarea pârâtei Universitatea "S.H." să-i elibereze diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere.
A mai reţinut că art. 1 din Legea nr. 443/2002 stipulează că se înfiinţează Universitatea "S.H." din Bucureşti ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică parte a sistemului naţional de învăţământ.
Coroborând acest text legal cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care defineşte noţiunea de autoritate publică ca fiind "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică", Tribunalul Mehedinţi a concluzionat în sensul că Universitatea "S.H." este asimilată unei autorităţi publice centrale, fiind competentă să presteze un serviciu public.
Prin urmare, a aplicat prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise şi încheiate de autorităţile publice centrale sunt de competenţa, în primă instanţă a Curţilor de apel, în baza art. 158 C. proc. civ. şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
2. Soluţia pronunţată de Înalta Curte ca regulator de competenţă
Analizând obiectul acţiunii şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că litigiul aflat pe rolul instanţelor de contencios administrativ este de competenţa Curţii de Apel Craiova.
Astfel, din cererile, susţinerile şi apărările părţilor, rezultă că litigiul dedus judecăţii are un obiect complex, constând în constatarea refuzului nejustificat al Universităţii de a elibera Diploma de licenţă şi Suplimentul la diplomă şi, corespunzător, constatarea refuzului nejustificat al ministerului de resort de a dispune/aproba tipărirea formularelor tipizate cu regim special pentru Diploma de licenţă şi, respectiv, Suplimentul la diplomă (foaia matricolă).
Având în vedere că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ, în privinţa stabilirii instanţei competente material sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege, în raport cu rangul local sau central al autorităţii publice chemată în judecată în legătură cu refuzul nejustificat.
Or, în cazul de faţă, rangul central al ministerului este necontestat.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte universitatea, aceasta, în calitatea sa de persoană juridică de drept privat, acreditată prin Legea nr. 443/2002 să presteze serviciul public de învăţământ superior, este asimilată în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu o autoritate publică, în ceea ce priveşte prestarea serviciului public respectiv.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu conţine reglementări în ceea ce priveşte criteriile în funcţie de care o persoană juridică de drept privat este asimilată cu o autoritate publică de rang central sau local.
Pe de altă parte, este de necontestat că, fiind o persoană juridică de drept privat, o universitate, în general, are o sferă de activitate delimitată de obiectul său de activitate, iar nu de regulile competenţei, instituţie juridică specifică dreptului public.
Or, aşa cum s-a arătat, în cauză, universitatea pârâtă a fost acreditată prin lege să presteze serviciul public de învăţământ superior, care reprezintă un serviciu public de interes naţional, iar nu un serviciu public de interes local, care este înfiinţat, autorizat, etc. prin acte ale administraţiei publice locale.
Astfel, o persoană juridică de drept privat acreditată/autorizată să presteze un serviciu public de interes local va putea fi asimilată cu o autoritate publică de rang local, în timp ce o persoană juridică de drept privat care a fost acreditată/autorizată să presteze un serviciu public de interes naţional va trebui să fie asimilată cu o autoritate publică de rang central.
În concluzie, rezultă că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială de soluţionare pe fond a litigiului de faţă aparţine Curţii de apel, ca instanţă de drept administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta I.(A.)I., pârâta Universitatea S.H. şi chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1041/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1152/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
