ICCJ. Decizia nr. 1249/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1249/2012
Dosar nr. 1308/36/2011
Şedinţa de la 7 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Constanţa reclamanta G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P.I., anularea consemnărilor din livretele militare aparţinând lui L.I. şi C.G.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în livretele militare aparţinând lui L.I. şi C.G. pârâtul P.I. a înscris în mod fals calitatea de veterani de război a acestora.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa.
La termenul din data de 27 aprilie 2010 instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere ce face obiectul prezentului litigiu, din Dosarul nr. 5949/212/2010 al Judecătoriei Constanţa.
Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria Constanţa a reţinut că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale, iar în cauză se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală.
Prin Sentinţa civilă nr. 10/CA din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu de către instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Curtea de Apel Constanţa a reţinut că reclamanta a depus la dosar precizări prin care a arătat că obiectul acţiunii deduse judecăţii nu îl constituie stabilirea calităţii de veteran de război şi nici anularea livretelor militare pentru C.G. şi L.I. ci consemnările false efectuate de pârâtul P.I. în nume personal şi în interes personal.
Atât în precizările depuse în faţa instanţei de fond cât şi în cele depuse în dosarul curţii reclamanta a arătat că nu înţelege să conteste calitatea de veteran de război şi nici legalitatea livretelor militare ci doar consemnările pârâtului deoarece le apreciază ca false şi făcute în interes personal.
Curtea de Apel a constatat că nu se contestă legalitatea actului administrativ emis de o autoritate centrală ci se pune în discuţie răspunderea delictuală a pârâtului, persoană fizică, invocându-se efectuarea în mod abuziv, în interes personal a unor menţiuni.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Constanţa pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Înalta Curte reţine că, astfel cum a fost precizată acţiunea, în cauză, nu se contestă legalitatea actului administrativ emis de o autoritate centrală ci se pune în discuţie răspunderea delictuală a pârâtului persoană fizică invocându-se efectuarea în mod abuziv, în interes personal a unor menţiuni.
Incontestabil, legalitatea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală este analizată de curtea de apel dar, în cauză, prin acţiunea formulată reclamanta nu contestă legalitatea emiterii livretelor militare ci, sancţionarea faptei personale a pârâtului, apreciată ca abuzivă, de către reclamantă.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe G.M. şi I.P. este de competenţa Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe G.M. şi I.P. în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1247/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1250/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
