ICCJ. Decizia nr. 1230/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1230/2012
Dosar nr. 2192/2/2010
Şedinţa publică de la 7 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 martie 2010, C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe B.C., solicitând constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul a deţinut funcţia de locotenent colonel în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti în perioada 1983 - 1989, desfăşurând activităţi prin care a suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, constând în întreprinderea unor investigaţii asupra unor persoane urmărite.
Prin Sentinţa civilă nr. 837 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi a admis acţiunea, constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că pârâtul, în calitatea pe care o deţinea, a suprimat prin activitatea desfăşurată o serie de drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi la libertatea opiniilor, dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la viaţă privată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că din probele dosarului nu rezultă îndeplinirea niciuneia din condiţiile prevăzute imperativ de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora lucrător al Securităţii este persoana care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii comuniste.
Or, a precizat pârâtul, în cazurile "V." şi "C.", contribuţia sa a fost doar de a-şi da acordul asupra măsurilor propuse de alţi ofiţeri, iar persoanele verificate nu au fost afectate de ceea ce s-a întreprins, nefiind astfel lezate drepturile lor legale.
Pârâtul a mai învederat că toată activitatea desfăşurată în perioada cât a lucrat în Securitate a fost conformă legislaţiei în vigoare la acea dată, potrivit atribuţiilor de serviciu.
De asemenea, s-a arătat că prevederile O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituţionale şi discriminatorii în ceea ce priveşte ofiţerii de informaţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, stabilind elemente care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securităţii, nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei‚ neputându-se susţine o pretinsă nerespectare a principiului egalităţii în drepturi. De altfel, pârâtul nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor sus-menţionate, rezumându-se doar să susţină încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pe fondul litigiului, pârâtul, ca lucrător al Securităţii, a făcut parte dintr-un mecanism care, prin punerea în aplicare a unor legi şi decrete, a contribuit la limitarea şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în condiţiile în care Constituţia din 1965 nu conţinea prevederi privind posibilitatea efectuării unor ingerinţe în exerciţiul unor astfel de drepturi ale omului, în scopul apărării siguranţei naţionale.
Instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator, apreciind faptele în raport de prevederile O.U.G. nr. 24/2008.
Curtea nu poate reţine apărarea pârâtului că nu a produs nici o ingerinţă în drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor asupra cărora a aprobat planurile de măsuri privind culegerea de informaţii, întrucât este vorba de imixtiuni în viaţa privată a persoanelor ca şi în conştiinţa acestora, prin îngrădirea libertăţii de exprimare şi a libertăţii opiniilor.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.C., împotriva Sentinţei civile nr. 837 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1228/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1247/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
