ICCJ. Decizia nr. 1365/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1365/2012
Dosar nr. 12022/2/2010
Şedinţa de la 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 3947 din 2 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul P.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a anulat parţial adresa din 16 august 2010, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, şi a obligat pârâtul să permită acestuia susţinerea examenului de definitivare în învăţământ. Instanţa de judecată a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât, precum şi capătul 3 al cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţi acţiunii.
Este adevărat că adresa atacată reprezintă un punct de vedere întemeiat pe dispoziţiile legale în vigoare, însă a produs consecinţe juridice cu privire la reclamant. Deşi, iniţial, acesta a fost înscris în listele candidaţilor ce urmau să susţină examenul pentru acordarea definitivării în învăţământ în anul şcolar 2009 - 2010, ca urmare a Notei M.E.C.T.S. nr. 1133/2010, acestuia nu i-a mai fost permisă susţinerea examenului de acordare a definitivării.
Cu privire la fondul cauzei.
Reclamantul a absolvit F.M. din cadrul Universităţii S.H. din Bucureşti, promovând examenul de licenţă în sesiunea iulie 2008. I-a fost eliberată diploma de licenţă la data de 1 iulie 2009 sub nr. X.
Reclamantul a activat ca profesor în cadrul G.Ş.A.F. şi în luna noiembrie 2009 a depus dosarul în vederea înscrierii la definitivat în învăţământ.
Deşi iniţial dosarul i-a fost acceptat şi la data de 23 august 2010 s-a prezentat la sediul U.M. Bucureşti pentru susţinerea examenului, nu i-a fost permis accesul în sala de examen. I-a fost adus la cunoştinţă de către Directorul D.P.P.D., R.M., faptul că urmare Notei M.E.C.T.S din 16 august 2010, nu i se recunoaşte dreptul de a susţine examenul de acordare a definitivării în Învăţământ conform listei ataşată la fila Y.
Se reţine că reclamantul este titularul unei diplome de licenţă eliberată de Universitatea S.H. - F.M., diplomă ce nu a fost revocată, anulată, împrejurare ce nu justifică refuzul de a-i fi permisă participarea la susţinerea examenului de definitivat în învăţământ în sesiunea august 2010.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să-i fie recunoscută, în mod oficial diploma de studii, se reţine că M.E.C.T.S., în calitatea sa de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, recunoaşte, fără a fi nevoie de îndeplinirea unei formalităţi suplimentare (emiterea unui act), diplomele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.
Instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu sunt aprobate prin Hotărâre de Guvern.
Pe de altă parte, dispoziţiile H.G. nr. 81/2010, care reglementează organizarea şi funcţionarea M.C.T.S., şi dispoziţiile Legii învăţământului nr. 84/2005 nu prevăd în ce o priveşte pe autoritatea pârâtă atribuţii legate de recunoaşterea diplomelor eliberate de instituţiile de învăţământ superior care fac parte din sistemul naţional de învăţământ.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a susţinut că primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a adresei din 16 august 2010, în sensul că dându-i o interpretare greşită, i-a schimbat natura juridică.
Consideră recurentul că Nota din 16 august 2010 nu este un act administrativ, reprezentând o corespondenţă administrativă, prin care ministerul în calitate de autoritate centrală în domeniul învăţământului a interpretat un text de lege, corespondenţă care nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice între petiţionar şi instituţia emitentă şi prin urmare nu poate fi asimilat unui act administrativ. În acest sens recurentul a invocat şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind calificarea corespondenţei administrative.
Totodată, recurentul a criticat şi respingerea de către instanţa de fond a inadmisibilităţii petitului 5 al cererii de chemare în judecată, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.
Un alt motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât, a vizat pronunţarea unei sentinţe lipsite de temei legal întrucât instanţa de fond a nesocotit apărările formulate cu privire la acreditarea autorizarea provizorie a specializărilor şi formelor de învăţământ, apărările formulate reprezentând în fapt, motivarea legală care a condus la corespondenţa administrativă; din care rezultă că reclamantul nu îndeplinea condiţiile impuse de lege, pentru participarea la concurs.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
1. Cu privire la criticile recurentului-pârât vizând respingerea greşită a excepţiei inadmisibilităţii primului capăt de cerere privind anularea Notei din 16 august 2010 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Instanţa de control judiciar constată că susţinerile recurentului-pârât sunt nefondate, soluţia de respingere a acestei excepţii ca neîntemeiată fiind corectă, având în vedere că adresa emisă de recurentul-pârât a avut consecinţe juridice cu privire la reclamant, căruia nu i-a fost permisă participarea la examenul de definitivat în învăţământ în anul şcolar 2009 - 2010.
Având în vedere aceste consecinţe juridice directe ale Notei din 16 august 2010 asupra intimatului-reclamat, Înalta Curte apreciază că actul contestat îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât cu privire la inadmisibilitatea petitului 5 al cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că cererea reclamantului nu a avut un astfel de petit.
2. Cu privire la susţinerile recurentului-pârât formulate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate, instanţa de fond reţinând în mod corect, în raport de probatoriul administrat în cauză, cât şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, că refuzul de a i se permite participarea la susţinerea examenului de definitivat în baza Notei din 16 august 2010, constatată ca fiind nelegală, este nejustificat.
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză intimatul-reclamant este absolvent al F.M. din cadrul Universităţii S.H. din Bucureşti cu diploma de licenţă din 1 iulie 2009, diplomă ce nu a fost revocată sau anulată, ceea ce îi conferă acestuia dreptul de a participa la susţinerea examenului de definitivat în învăţământ îndeplinind şi celelalte condiţii prevăzute de Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 5720/2009.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 3947 din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1309/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1379/2012. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
